Ceva despre ţara asta,în esenţa ei.

Domnul Dumitru a propus ca subiect de discuţie ,în prima fază,pământul patriei ,ca mai apoi să-şi concretizeze ideea în "ceva despre ţara asta,în esenţa ei." Aşadar,să dezbatem ceva despre esenţa acestei ţări în care trăim şi al cărei pământ îl bătătorim inconştient,în permamenţă.
Acum,problema se pune în felul următor:are ţara noastră o esenţă sau nu?Iar dacă are,e pozitivă sau negativă?Căci dacă e negativă,nu vreau să scriu pe blog chestii negative,să nu influenţez copiii care ar da din greşeală de el.Iar dacă nu e negativă şi e pozitivă,atunci e pozitivă pară sau impară? Dar să nu ne încurcăm în chestii matematice,urmăritorii blogului ştiu că eu şi matematica nu suntem în acelaşi trend.
În fine,esenţa,aşa cum o fi fiind ea,trebuie să cuprindă un ceva,după cum spune şi titlul.Cevaul ăsta e cam greu de găsit printre toate gunoaiele de pe străzile patriei sau de pe ogoarele patriei,sau din atmosfera patriei,sau de oriunde din patrie.Sau poate că esenţa este însăşi un gunoi-naiba mai ştie! Trecând şi peste asta,vă daţi seama că esenţa patriei este ceva concret,care o să se re-concretizeze,desigur,într-un ideal.
Hei!Făcând toate aceste reflectări şi reflexiuni cu privire la ceva din esenţa patriei,am ajuns la concluzia că esenţa e un ideal.Dar bineînţeles!(Cine a zis că nu sunt deşteaptă a jignit karma ilogică din mine!)Şi idealul esenţial prin care ţara,pământul şi oamenii de pe el răsuflă viaţă care ar fi?
Nu ştiţi?Ilogic că nu,întotdeauna aţi fost îngustaţi,cizelaţi,sufocaţi de gândirea aia logică înnăscută!Hai să vă luminez eu,cu gândirea mea de bec de 40 de vaţi.Idealul esenţial e patrotismul!Da,da,aşa cum aţi auzit!Pa-tri-o-tis-mul.De ce?N-am idee.
Sau am(dar nu vreau să o dau în vileag).
Ceva despre ţara asta,în esenţa ei,e iubirea de patrie, fără de care ne-ar fi lehamite şi să mai trăim pe maldărul de gunoi peste care zacem inconştienţi de-o viaţă.(Bine,voi de-o viaţă,eu numai de juma' de viaţa,că- de!-n-am ajuns încă la majorat!).După opinionul meu,iubirea de pământ,de locurile strămoşeşti, e unul dintre cele mai deosebite simţăminte:naturală,dar nu instinctuală(că primitivii ăia nomazi d-aia nu mai puteau ei că dorm la sud sau la nord),conştientă , dar nu interesată(căci nu toţi oamenii emigrează să spele veceuri,chiar dacă nu câştigă din ceea ce cultivă mai mult decât prin d-alde Spania şi Italia),intensă,dar nu pătimaşă (să sperăm că în ziua de azi nu mai există niciun Ion care să se însoare pentru pământ cu o tipă slută şi urâtă) şi nu în ultimul rând-împlinită.
Pământul ne iubeşte.Ca drept dovadă,el ne cheamă pe absolut toţi la el,fără să facă vreo diferenţă.Ceva,în esenţa ei,adică sub maldărele ei de gunoaie,ţara în care trăim ascunde o iubire veşnică şi reciprocă între om şi substanţa sa.Să spunem ceva despre pământ şi despre ţară?Nu ştiu dacă am spus de ajuns.Nu ştiu dacă la asta vă aşteptaţi şi nici dacă vă mulţumeşte.Dar eu asta găsesc esenţial în ceea ce priveşte pământul şi ţara.
Acum trebuie să tac.Becul de 40 de vaţi nu poate sta aprins în permanenţă,vă daţi seama.

La cererea cetitorilor...

Opa!Se petrece lucruri ciudate...lumea mă vrea !Văzând din postul precedent că numărul celor care mă somează să scriu a ajuns la 3-adecă e vorba de celebrul domn dumitru,o tipă care mă pupă în faţă şi mă bălăcăreşte în spate şi un artist plastic a cărui cerere apare ciudat de bizară şi oleacă suspectă- bineînţeles că degetele mele nu au putut să 'tacă' şi s-au apucat să tasteze degrabă postul ăsta.
Acum,terminând cu responsabilităţile şi cauzele începerii conflictului dintre degetele mele şi tastatură,ca orice blogăr respectabil,va trebui să găsesc un subiect de discuţie-desfăşurarea bătăliei.Dacă ar fi să vorbesc despre lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp,aş turui zile întregi despre conjugări,declinări,diateze,completive de toate felurile şi mărimile,der Artikel şi tot felu' de chestii de genu' care nu importă pe nimeni şi prin care risc să-mi pierd şi ăştia trei cetitori ce mi-au mai rămas.(Deşi niciodată nu cred că am avut mai mulţi,poate doar ăia pe care îi obligam eu să mă citească.) Aşa că o să pove pove despre cum fu miercuri la hoperă,unde am fo în grup organizat,noi,eleevii români văcărescieni.
Plecăm noi la hoperă în Bucureşti,60 de inşi într-un autocar,să vedem şi să auzim "Nabucco" , hit de-al lui Verdi,cu care profu' de muzică(Sărumâna şi respecte!) ne-a făcut capu' mare juma de semestru.Atâţaţi de uvertură şi de poveştile originii lucrării,ne proţăpim nerăbdători în faţa operei,la ora 6 seara,aşteptând să fim lăsaţi să intrăm până la ora 6.30,când începea hopera în cauză.Deci aşteptăm.Vorbim,râdem,eu în grup cu fetele de la japoneză,dar mai ales cu savuroasa Păpădie Constipată.Mai aşteptăm.Pe mine mă apucă ceva probleme de ordin fiziologic şi nu ezit să le fac bostanu' varză fetelor cu ele.Dar cum îs cu bun simţ,n-au îndrăznit să zică "Taci şi lasă-ne,sau du-te la o toaletă!".Până la urmă se milostiveşte Konee de mine,mă ia de mânuţă şi mă transportă la primul magazin în care se găsea o veritabilă toaletă românească.Nu intrăm în detalii.
Mai aşteptăm ceva vreme,tot în faţa operei,pe o ploaie mocănească,alături de o mulţime de oameni nerăbdători şi agitaţi.Mai facem haz de necaz,mai râdem a nesimţire,mai băgăm pe sub mustăţi din tolba mea cu bunătăţi(la început făceau gură că mai aveam un pic şi remorcam XXL-u' de autocar,dar când li s-a făcut foame,Trăiască Miru Be!) şi până se face vreo 7 şi cineva ne anunţă că e pană de curent şi că treaba va începe la 7 jumate.Booon,stăm atunci până la şi jumate,când ni se spune că treaba se amână,conform regulamentului,că pana de curent are legătură cu o maşină din altă parte a oraşului,care nu poate fi mutată,deşi electricienii dau pe brânci,care cum să se curenteze mai repede sau cam aşa ceva.În fine,lumea pleacă,doar noi rămânem să ne sfătuim ce să facem.În timp ce discutam cu profu',adecă pe la vreo 8 fără 25-hopa!-apare lumină la operă.Mdeah,a venit lumină pe neaşteptate,dar hopera tot nu se ţine,că a plecat orchestra acasă.
Deci dacă nu e hoperă...e mall.Şi merem noi la un mall în Bucureşti,ne îndopăm-gaşca de la mecdonalds,io din traista cu brânză şi praz,că io nu mânc decât mâncare ecolojică- ,ne preumblăm pe la diverta oleacă,mai fac eu gură pe acolo anti-junkfu(n)d şi hai acasă.
Cam asta fu excursia.Să citez un person din gaşcă:un adevărat orgasm cultural.

P.S.Serios vorbind acum,doar pentru că nu mai postez pe blog nu înseamnă că m-am lăsat de scris.M-am apucat de eseuri,povestiri,basme,etichete pentru ciorapi de damă,etc.Am fost trecută în pomelnicul a mai multe concursuri şi simpozioane naţionale,la unele am luat şi oarecare veşnici pomeniri.Mai nou aberez filosofeli, dar le consider nedemne de a fi postate pe un blog intitulat Teoria Filologică a Matematicii.Poate când o să abordez lumea dintr-o perspectivă mai serioasă(pentru că am de gând să fac şi asta,cu riscul de a părea snoabă),o să schimb şi caracterul blogului şi atunci cu siguranţă o să am mai multe chestii de pus pe net.

Cu Steaua.

În prima zi după Crăciun,în scara unui oarecare bloc,intră neşte copchii mai ciocolatii,cu steaua.Bat la uşa primului apartament de la parter şi strigă:
-Primiţi cu steaua?
În apartament,vânzoleală.
-Dă-i încolo de cerşetori,nu-i primim.
-Lasă,dragă,e Crăciunul,să ne cânte şi nouă steaua.
-Bine,fie.
Deci au primit cu steaua.
De cum deschis,o fetiţă(o fetiţă!) începe să cânte:
-Steaua sus răsare,ca o taină mare,steaua străluceşte şi nu veştejeşte...
-Ce face,măi?se întreabă din casă.
-Nu veştejeşte...răspunde nesigur fetiţa.
I se dau banii cu scârbă şi i se trânteşte uşa în nas.
-Vezi,măi dragă,e Crăciunul şi doar trebuia să-şi bată cineva joc de el!

Morala:Să nu primiţi cu Steaua.

La Domo

Un domn la vreo 50/60 de ani se apleacă îngrijorător de mult pe vitrina cu mp3-uri şi telefoane la reducere,întrebând-o impacient pe vânzătoare:
-Doamnă,tablouri d-alea cu apă curgătoare care picură n-aveţi?
-Nu,domnule,răspunde plictisită vânzătoarea,aici e magazin de electrocasnice.
Un coleg de-al ei,cocoţat pe o scară lângă raionul cu plite din apropiere,o completează:
-S-au terminat alea,acum nu mai avem pe stoc decât dintr-alelate,cu avalanşă.

23 decembrie.

Am avut o surpriză plăcută.Se pare că ori ipocrizia şi pseudo-amabilitatea nu mai sunt în trend,ori mi s-a citit blogul,ori oamenii au uitat pur şi simplu de ziua mea(toate trei variantele îmi conving de minune, oricum),căci azi nu mi-a fost urat "LA MULŢI ANI!" decât de ai mei şi de cele mai bune prietene.Adică de singurii oameni de pe pământ cărora chiar le pasă dacă eu voi trăi mulţi ani.Ah,mai e şi domnul dumitru,pe care nu îl cunosc,dar care mi-a urat şi dumnealui ceea ce urez eu tuturor obligaţiilor când trimit mesaje de Crăciun şi de Revelion.:-" (Oare am spus destul de tare ?)

Trecând peste, de ziua mea am petrecut frumos,am împodobit bradul,am stat cu familia mea cea faimoasă.După-amiază,s-au strâns toţi în jurul mesei (pe care era un tort cu lumânări aprinse în el)* ,în următoarea formulă:mama cu aparatul foto în mână,mamaia cu basmaua în mână(că nu şi-o ţine în cap să iasă în poză ca toate babilii) şi tata cu şampania(o şampanie Athenee nush2 mai cum).Să nu uităm de pisici,bineînţeles,prezente şi ele la festin.Cântă toţi ca coru' madrigal de se aude până-n capu' satului bla bla la mulţi ani miruna şi la sfârşit dau să suflu în lumânări,împreună cu ultimul vers cântat(LAAAA MUUUUUUUUUULŢI AAhahaAAANI!), când... pac! desface tata şampania, care stinge lumânările şi ne face şi pe noi leoarcă.Ultimul vers se transformă într-un strigăt al tatei:MĂĂĂI,care aţi ajitat şampania?Aoleu,dădui cu Ateneu' pă pereţii care i-am văruit ieri!(bine,nu vorbeşte tata chiar aşa,da' cam asta erea ideea)*

După eveniment au venit copiii cu colindul.Copii care nu ştiu şi ei să cânte când trec pe la poartă.Dacă nu-i vedeam pe geam că trec,pa şi pusi!Sinceră să fiu,m-a cam întristat degradarea sărbătorii.Când eram mică şi mergeam şi eu şi cântam- ăsta era farmecul.Te duci la oameni şi le cânţi,nu te duci numai să primeşti.Luam şi chitara după mine şi cântam câte trei cântece la fiecare casă.Acum vin,iau şi se duc.Mdeah,aşa e,măcar şi-au îndeplinit obligaţia faţă de comunitate,nu?

De 23 decembrie,zi sfântă(nu pentru că m-am născut eu,ci pentru că a fost anunţată naşterea Filui Domnului),recomand(nu dedic,că nu suntem la favoritTV şi nu ştiu dacă ascultă toată lumea care vizitează blogul aşa ceva)* Ave Maria(de Franz Schubert)*,în interpretarea lui Placido Domingo.Apoi,dacă nu v-am plictisit în ultimul hal,aşa cum bineînţeles mi-am propus,mai recomand o melodie care nu are nicio legătură cu perioada Crăciunului,dar care transpune starea mea de spirit de azi.Audiţie plăcută!Să fiţi iubiţi de Crăciun!



AVE MARIA (SCHUBERT) - Placido Domingo
Vezi mai multe video din Evenimente »



*explicaţii suplimentare pentru persoane unineuronale.

LATER EDIT:Să ştiţi că nu am aprobat comentariile pentru a fi LA MUŢI ANI-ită,ci doar ca domnul dumitru să se prezinte.

de ce se spune "tai frunza la caini?"
nu e corect sa zici:"tai frunza cainilor"?

doi lei

găsesc la pandora,în raftul cu cărţi la doi lei 'suferinţele tânărului werther'.oameni o iau,se uită la ea,o întorc pe toate părţile şi o pun la loc în raft.nu dau doi lei...
goethe într-un oraş românesc din secolul 21,la doi lei.şi eu l-am cumpărat...

de ziua lu' miru be...d

mdeah,după cum nu se ştie,mâine e ziua lu' miru be.
de ziua ei,miru be nu vrea nici casă,nici haine,nici un Ak-47,nici măcar "dragoste,împlinire şi tot ce îţi doreşti"-ul urat de feluriţi oameni. ea nu tinde a cere pace în lume sau alte chestii utopice.nici prietenie,iubire şi alte ipocrizii.nu vrea să-i fie dezvăluit absolutul,pentru că altfel lumea ar deveni un mare plictis.sau o tragedie,depinde de unghiul din care miru be ar putea privi atunci situaţia.nu vrea nici ochi mai mari,pentru că i s-ar bulbuca apoi la ca broască,nici nas mai mic,pentru că atunci nu ar mai putea respira.nu simte nevoia de a i se dedica melodii sau poezii,de a primi bani sau de a fi stresată în telefoane de voci false,urând "un călduros LA MULŢI ANI!".deoarece vocile ar mai adăuga diverse chestii după închiderea receptorului,cum ar fi:"...şi mai du-te dracului!",sau "hai că am scăpat şi de obligaţia asta!" miru be nu vrea inel de aur,gânduri bune sau şosete dungate.pentru că nu poartă nimic din cele trei.

de ziua ei,miru be vrea să se poată manifesta în voie,fără să i se interzică nimic de nimeni.cu alte cuvinte,nu vrea să fie frecată la ridiche de niciun pseudo-prieten care n-are ce face pe acasă şi are chef să facă vizite neanunţate,să dea telefoane şi să bombardeze cu emaile.
de ziua ei,miru be vrea să fie lăsată să zacă într-o carte,într-un film,în nieşte melodii fără rost,cum ar fi:

V-am spus...?Cum nu v-am spus?!NU V-Am SPUS?

Săptămâna trecută m-a muşcat un câine.Uite-aşa,mergeam pe stradă şi m-a muşcat.
Acum fac anti-rabic.Deşi sunt de părere că câinele ar trebui să se vaccineze,nu eu.Voi nu credeţi la fel?

Teoria matematică a filologiei...by filologus.

Deci io zâc ashea:
Mosiu Vanghelie,punând în discuţie problema pluralului cuvântului almanah a adus sub urechile noastre un lucru deosebit de important:ta ra ra ram...nu,nu e vorba de "mersul crăcănat la raţe" şi nici de clătitele cu lichior,ci de...pluralul cuvântului almanah.
Deci:
-după regulele limbii româneşti,pluralul e "almanahuri"
-după regulele limbii ţigăneşti,pluralul e "almanahe"
-după Teoria matematică a filologiei,pluralul e "almanahi"
De ce?Pentru că e "un almanah","doi almanahi".Pentru că după unu vine doi,nu două.Pentru că aşa gândeşte filologus.

Cum să nu înveţi germana cu succes .

Mirunologii ştiu despre chinuielile lui miru be de a învăţa această minunată limbă.Pasiuna pentru germană dataează de câţiva ani buni, în care,prin tot felul de metode,miru be şi-a propus,singură,sau alături de ceva prieteni,să priceapă ceva din cuvintele alea încâlcite.După toate strădaniile,în al nu-ştiu-câtelea an de germană,miru be s-a gândit a vă oferi reţeta perfectă pentru învăţaul limbii germane.

Ingrediente:
-Se iau:-doi prieteni buni,dar nu într-atât de buni încât să poţi renunţa la ei din cauza unui substantiv neregulat.Prietenii trebuie să fie şi ei pasionaţi de limbă şi nuli în materie.
-o carte de germană(sau mai multe) de pe vremea bunicii,în care se se ofere neapărat detalii abundente şi inutile despre ""Kommunistischen Partei" şi compania.
-melodii în germană.Simple.Monosilabice,însă a nu se exagera.Când singurul vers al melodiei este "UH!",cu siguranţă că nu va ajuta la închegarea aluatului.
-una bucată messenger.Deosebit de important în transmiterea şi primirea lecţiilor de germană.Întâlnirile ad-hoc de aici sunt totodată cele mai savuroase.

Mod de preparare:
-de la şase la opt seara,bâzâie prietenii în lista de messenger,adăugând informaţiile din cartea de germană.Se presară cu răbdare,uşor imnurile comuniste traduse în germană.Atenţie!Excesul de astfel de ingredient te poate transforma într-un comunist,şi nu într-un vorbitor jalnic de limbă germană,aşa cum îţi doreşti.
-datorită legii compensaţie,trebuie neapărat să aştepţi ca prietenii tăi să dospească informaţiile culese de ei şi apoi să le adauge la fel cum ai făcut şi tu.
--la final,varza ieşită se glazurează cu o melodie simplă în imba germană.
-pentru gust,se mai pune şi o oră de germană-opţional,de la şcoală.
Poftă sopradică la învăţat!

O singură-ntrebare...şi poate un răspuns...

• De ce se vinde hârtie igienică la poştă,alături de plicuri şi de felicitări?

• De ce majoritatea şoferilor de autobuz au lipite pe masă iconiţe cu Maica Domnului şi imediat în arpopiere lângă ţin poze cu femei goale?

• Cum a putut lua fiinţă Imperiul Austro-Ungar-substantiv compus abstract?

• De ce nu îmi amintesc a patra întrebare stupidă ce mi-a trecut prin minte azi?

Aştept cu înfrigurare răspunsurile.