Sa citim deci capodopera:
Broscuta mea de zapada
Draga mea broscuta de zapada,
Oare la ce te gandesti tu,
Privind aceasta statuie impunatoare numita viata,
Cand timpul se prabuseste ca un meteorit asupra inimii omului
Si o sfarama?
...Cand orice emotie se topeste ca rujul strident la caldura
Curgand incet,uleios,peste gradina cu pansele,
Inrosindu-le plumburiu de melodios,
Pigmentandu-le emotivitatea in petale...
Dar tu nu poti vedea,biata mea broscuta de zapada,
Ce va ramane pe birou in lipsa mea;
Caci ma voi picura si eu de emotie;
Si cand Cronos isi va prabusi timpul peste mine
Cu siguranta,nu voi mai purta
Zambetul molatic ce oglindeste tot ce e in jurul meu.
Atunci
Nu voi mai ramane decat un vis zabrelit
De metempsihoza.
Dar ce poti stii tu?
In fond,esti doar o broscuta de zapada.
In caz ca va citi cineva aceasta...hm,hm..."poezie",Miruniciul ar fi foarte interesat sa-i afle parerea.;))
.JPG)
Un comentariu:
miruniciul trebuie sa stie ca aceasta poezie e ff reusita..
subtila antiteza dintre broscuta de zapada si problemele profunde cu care o confrunti fac deliciul acestie poezii :))
chiar imi place.
well done.
si thanx de comuri...app...miam permis sa te pun la favesuri :P
Trimiteți un comentariu