M-a buşit un lirism subit.

Noi în somn

Se aud de undeva, din depărtare
Secretul absolutului în raionul congelate
Şi stele în orbitele tale,cu lumina înghiţită de lobul occipital,
Furnici turnate în bronz şi noi restartându-ne la fiecare două minute
Până când vom fi turned off şi vom realiza
Că Belphegor nici măcar nu se sinchiseşte să ne formateze dinnou.

Trimite în ţara tuturor posibilităţilor un păianjen cu pânza sa,împachetată în valiză roz.
"Să fie aşa cum este,sau să nu mai fie deloc"
Sau să fie aşa cum este,adică deloc.

Şi să nu mă sperii,te rog,să nu mă sperii,
Seringa cu cerneală nu este destinată scrierii vieţii mele,
Şi noi nu suntem meniţi sorţii noastre.
Undeva în depărtare oricum se vor pierde
Furnici turnate în bronz,stele şi secretul absolutului,
Iar păianjenul nu se va mai întoarce...