Ceva despre ţara asta,în esenţa ei.

Domnul Dumitru a propus ca subiect de discuţie ,în prima fază,pământul patriei ,ca mai apoi să-şi concretizeze ideea în "ceva despre ţara asta,în esenţa ei." Aşadar,să dezbatem ceva despre esenţa acestei ţări în care trăim şi al cărei pământ îl bătătorim inconştient,în permamenţă.
Acum,problema se pune în felul următor:are ţara noastră o esenţă sau nu?Iar dacă are,e pozitivă sau negativă?Căci dacă e negativă,nu vreau să scriu pe blog chestii negative,să nu influenţez copiii care ar da din greşeală de el.Iar dacă nu e negativă şi e pozitivă,atunci e pozitivă pară sau impară? Dar să nu ne încurcăm în chestii matematice,urmăritorii blogului ştiu că eu şi matematica nu suntem în acelaşi trend.
În fine,esenţa,aşa cum o fi fiind ea,trebuie să cuprindă un ceva,după cum spune şi titlul.Cevaul ăsta e cam greu de găsit printre toate gunoaiele de pe străzile patriei sau de pe ogoarele patriei,sau din atmosfera patriei,sau de oriunde din patrie.Sau poate că esenţa este însăşi un gunoi-naiba mai ştie! Trecând şi peste asta,vă daţi seama că esenţa patriei este ceva concret,care o să se re-concretizeze,desigur,într-un ideal.
Hei!Făcând toate aceste reflectări şi reflexiuni cu privire la ceva din esenţa patriei,am ajuns la concluzia că esenţa e un ideal.Dar bineînţeles!(Cine a zis că nu sunt deşteaptă a jignit karma ilogică din mine!)Şi idealul esenţial prin care ţara,pământul şi oamenii de pe el răsuflă viaţă care ar fi?
Nu ştiţi?Ilogic că nu,întotdeauna aţi fost îngustaţi,cizelaţi,sufocaţi de gândirea aia logică înnăscută!Hai să vă luminez eu,cu gândirea mea de bec de 40 de vaţi.Idealul esenţial e patrotismul!Da,da,aşa cum aţi auzit!Pa-tri-o-tis-mul.De ce?N-am idee.
Sau am(dar nu vreau să o dau în vileag).
Ceva despre ţara asta,în esenţa ei,e iubirea de patrie, fără de care ne-ar fi lehamite şi să mai trăim pe maldărul de gunoi peste care zacem inconştienţi de-o viaţă.(Bine,voi de-o viaţă,eu numai de juma' de viaţa,că- de!-n-am ajuns încă la majorat!).După opinionul meu,iubirea de pământ,de locurile strămoşeşti, e unul dintre cele mai deosebite simţăminte:naturală,dar nu instinctuală(că primitivii ăia nomazi d-aia nu mai puteau ei că dorm la sud sau la nord),conştientă , dar nu interesată(căci nu toţi oamenii emigrează să spele veceuri,chiar dacă nu câştigă din ceea ce cultivă mai mult decât prin d-alde Spania şi Italia),intensă,dar nu pătimaşă (să sperăm că în ziua de azi nu mai există niciun Ion care să se însoare pentru pământ cu o tipă slută şi urâtă) şi nu în ultimul rând-împlinită.
Pământul ne iubeşte.Ca drept dovadă,el ne cheamă pe absolut toţi la el,fără să facă vreo diferenţă.Ceva,în esenţa ei,adică sub maldărele ei de gunoaie,ţara în care trăim ascunde o iubire veşnică şi reciprocă între om şi substanţa sa.Să spunem ceva despre pământ şi despre ţară?Nu ştiu dacă am spus de ajuns.Nu ştiu dacă la asta vă aşteptaţi şi nici dacă vă mulţumeşte.Dar eu asta găsesc esenţial în ceea ce priveşte pământul şi ţara.
Acum trebuie să tac.Becul de 40 de vaţi nu poate sta aprins în permanenţă,vă daţi seama.

La cererea cetitorilor...

Opa!Se petrece lucruri ciudate...lumea mă vrea !Văzând din postul precedent că numărul celor care mă somează să scriu a ajuns la 3-adecă e vorba de celebrul domn dumitru,o tipă care mă pupă în faţă şi mă bălăcăreşte în spate şi un artist plastic a cărui cerere apare ciudat de bizară şi oleacă suspectă- bineînţeles că degetele mele nu au putut să 'tacă' şi s-au apucat să tasteze degrabă postul ăsta.
Acum,terminând cu responsabilităţile şi cauzele începerii conflictului dintre degetele mele şi tastatură,ca orice blogăr respectabil,va trebui să găsesc un subiect de discuţie-desfăşurarea bătăliei.Dacă ar fi să vorbesc despre lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp,aş turui zile întregi despre conjugări,declinări,diateze,completive de toate felurile şi mărimile,der Artikel şi tot felu' de chestii de genu' care nu importă pe nimeni şi prin care risc să-mi pierd şi ăştia trei cetitori ce mi-au mai rămas.(Deşi niciodată nu cred că am avut mai mulţi,poate doar ăia pe care îi obligam eu să mă citească.) Aşa că o să pove pove despre cum fu miercuri la hoperă,unde am fo în grup organizat,noi,eleevii români văcărescieni.
Plecăm noi la hoperă în Bucureşti,60 de inşi într-un autocar,să vedem şi să auzim "Nabucco" , hit de-al lui Verdi,cu care profu' de muzică(Sărumâna şi respecte!) ne-a făcut capu' mare juma de semestru.Atâţaţi de uvertură şi de poveştile originii lucrării,ne proţăpim nerăbdători în faţa operei,la ora 6 seara,aşteptând să fim lăsaţi să intrăm până la ora 6.30,când începea hopera în cauză.Deci aşteptăm.Vorbim,râdem,eu în grup cu fetele de la japoneză,dar mai ales cu savuroasa Păpădie Constipată.Mai aşteptăm.Pe mine mă apucă ceva probleme de ordin fiziologic şi nu ezit să le fac bostanu' varză fetelor cu ele.Dar cum îs cu bun simţ,n-au îndrăznit să zică "Taci şi lasă-ne,sau du-te la o toaletă!".Până la urmă se milostiveşte Konee de mine,mă ia de mânuţă şi mă transportă la primul magazin în care se găsea o veritabilă toaletă românească.Nu intrăm în detalii.
Mai aşteptăm ceva vreme,tot în faţa operei,pe o ploaie mocănească,alături de o mulţime de oameni nerăbdători şi agitaţi.Mai facem haz de necaz,mai râdem a nesimţire,mai băgăm pe sub mustăţi din tolba mea cu bunătăţi(la început făceau gură că mai aveam un pic şi remorcam XXL-u' de autocar,dar când li s-a făcut foame,Trăiască Miru Be!) şi până se face vreo 7 şi cineva ne anunţă că e pană de curent şi că treaba va începe la 7 jumate.Booon,stăm atunci până la şi jumate,când ni se spune că treaba se amână,conform regulamentului,că pana de curent are legătură cu o maşină din altă parte a oraşului,care nu poate fi mutată,deşi electricienii dau pe brânci,care cum să se curenteze mai repede sau cam aşa ceva.În fine,lumea pleacă,doar noi rămânem să ne sfătuim ce să facem.În timp ce discutam cu profu',adecă pe la vreo 8 fără 25-hopa!-apare lumină la operă.Mdeah,a venit lumină pe neaşteptate,dar hopera tot nu se ţine,că a plecat orchestra acasă.
Deci dacă nu e hoperă...e mall.Şi merem noi la un mall în Bucureşti,ne îndopăm-gaşca de la mecdonalds,io din traista cu brânză şi praz,că io nu mânc decât mâncare ecolojică- ,ne preumblăm pe la diverta oleacă,mai fac eu gură pe acolo anti-junkfu(n)d şi hai acasă.
Cam asta fu excursia.Să citez un person din gaşcă:un adevărat orgasm cultural.

P.S.Serios vorbind acum,doar pentru că nu mai postez pe blog nu înseamnă că m-am lăsat de scris.M-am apucat de eseuri,povestiri,basme,etichete pentru ciorapi de damă,etc.Am fost trecută în pomelnicul a mai multe concursuri şi simpozioane naţionale,la unele am luat şi oarecare veşnici pomeniri.Mai nou aberez filosofeli, dar le consider nedemne de a fi postate pe un blog intitulat Teoria Filologică a Matematicii.Poate când o să abordez lumea dintr-o perspectivă mai serioasă(pentru că am de gând să fac şi asta,cu riscul de a părea snoabă),o să schimb şi caracterul blogului şi atunci cu siguranţă o să am mai multe chestii de pus pe net.