AICI prevăd trecutul,prezentul,viitorul,vieţile anterioare şi posterioare a jumătăţii infinitului şi ale paralelelor congruent perpendiculare intersectate în unghiul mort.
În prima zi după Crăciun,în scara unui oarecare bloc,intră neşte copchii mai ciocolatii,cu steaua.Bat la uşa primului apartament de la parter şi strigă: -Primiţi cu steaua? În apartament,vânzoleală. -Dă-i încolo de cerşetori,nu-i primim. -Lasă,dragă,e Crăciunul,să ne cânte şi nouă steaua. -Bine,fie. Deci au primit cu steaua. De cum deschis,o fetiţă(o fetiţă!) începe să cânte: -Steaua sus răsare,ca o taină mare,steaua străluceşte şi nu veştejeşte... -Ce face,măi?se întreabă din casă. -Nu veştejeşte...răspunde nesigur fetiţa. I se dau banii cu scârbă şi i se trânteşte uşa în nas. -Vezi,măi dragă,e Crăciunul şi doar trebuia să-şi bată cineva joc de el!
Un domn la vreo 50/60 de ani se apleacă îngrijorător de mult pe vitrina cu mp3-uri şi telefoane la reducere,întrebând-o impacient pe vânzătoare: -Doamnă,tablouri d-alea cu apă curgătoare care picură n-aveţi? -Nu,domnule,răspunde plictisită vânzătoarea,aici e magazin de electrocasnice. Un coleg de-al ei,cocoţat pe o scară lângă raionul cu plite din apropiere,o completează: -S-au terminat alea,acum nu mai avem pe stoc decât dintr-alelate,cu avalanşă.
Am avut o surpriză plăcută.Se pare că ori ipocrizia şi pseudo-amabilitatea nu mai sunt în trend,ori mi s-a citit blogul,ori oamenii au uitat pur şi simplu de ziua mea(toate trei variantele îmi conving de minune, oricum),căci azi nu mi-a fost urat "LA MULŢI ANI!" decât de ai mei şi de cele mai bune prietene.Adică de singurii oameni de pe pământ cărora chiar le pasă dacă eu voi trăi mulţi ani.Ah,mai e şi domnul dumitru,pe care nu îl cunosc,dar care mi-a urat şi dumnealui ceea ce urez eu tuturor obligaţiilor când trimit mesaje de Crăciun şi de Revelion.:-" (Oare am spus destul de tare ?)
Trecând peste, de ziua mea am petrecut frumos,am împodobit bradul,am stat cu familia mea cea faimoasă.După-amiază,s-au strâns toţi în jurul mesei (pe care era un tort cu lumânări aprinse în el)* ,în următoarea formulă:mama cu aparatul foto în mână,mamaia cu basmaua în mână(că nu şi-o ţine în cap să iasă în poză ca toate babilii) şi tata cu şampania(o şampanie Athenee nush2 mai cum).Să nu uităm de pisici,bineînţeles,prezente şi ele la festin.Cântă toţi ca coru' madrigal de se aude până-n capu' satului bla bla la mulţi ani miruna şi la sfârşit dau să suflu în lumânări,împreună cu ultimul vers cântat(LAAAA MUUUUUUUUUULŢI AAhahaAAANI!), când... pac! desface tata şampania, care stinge lumânările şi ne face şi pe noi leoarcă.Ultimul vers se transformă într-un strigăt al tatei:MĂĂĂI,care aţi ajitat şampania?Aoleu,dădui cu Ateneu' pă pereţii care i-am văruit ieri!(bine,nu vorbeşte tata chiar aşa,da' cam asta erea ideea)*
După eveniment au venit copiii cu colindul.Copii care nu ştiu şi ei să cânte când trec pe la poartă.Dacă nu-i vedeam pe geam că trec,pa şi pusi!Sinceră să fiu,m-a cam întristat degradarea sărbătorii.Când eram mică şi mergeam şi eu şi cântam- ăsta era farmecul.Te duci la oameni şi le cânţi,nu te duci numai să primeşti.Luam şi chitara după mine şi cântam câte trei cântece la fiecare casă.Acum vin,iau şi se duc.Mdeah,aşa e,măcar şi-au îndeplinit obligaţia faţă de comunitate,nu?
De 23 decembrie,zi sfântă(nu pentru că m-am născut eu,ci pentru că a fost anunţată naşterea Filui Domnului),recomand(nu dedic,că nu suntem la favoritTV şi nu ştiu dacă ascultă toată lumea care vizitează blogul aşa ceva)* Ave Maria(de Franz Schubert)*,în interpretarea lui Placido Domingo.Apoi,dacă nu v-am plictisit în ultimul hal,aşa cum bineînţeles mi-am propus,mai recomand o melodie care nu are nicio legătură cu perioada Crăciunului,dar care transpune starea mea de spirit de azi.Audiţie plăcută!Să fiţi iubiţi de Crăciun!
găsesc la pandora,în raftul cu cărţi la doi lei 'suferinţele tânărului werther'.oameni o iau,se uită la ea,o întorc pe toate părţile şi o pun la loc în raft.nu dau doi lei... goethe într-un oraş românesc din secolul 21,la doi lei.şi eu l-am cumpărat...
mdeah,după cum nu se ştie,mâine e ziua lu' miru be. de ziua ei,miru be nu vrea nici casă,nici haine,nici un Ak-47,nici măcar "dragoste,împlinire şi tot ce îţi doreşti"-ul urat de feluriţi oameni. ea nu tinde a cere pace în lume sau alte chestii utopice.nici prietenie,iubire şi alte ipocrizii.nu vrea să-i fie dezvăluit absolutul,pentru că altfel lumea ar deveni un mare plictis.sau o tragedie,depinde de unghiul din care miru be ar putea privi atunci situaţia.nu vrea nici ochi mai mari,pentru că i s-ar bulbuca apoi la ca broască,nici nas mai mic,pentru că atunci nu ar mai putea respira.nu simte nevoia de a i se dedica melodii sau poezii,de a primi bani sau de a fi stresată în telefoane de voci false,urând "un călduros LA MULŢI ANI!".deoarece vocile ar mai adăuga diverse chestii după închiderea receptorului,cum ar fi:"...şi mai du-te dracului!",sau "hai că am scăpat şi de obligaţia asta!" miru be nu vrea inel de aur,gânduri bune sau şosete dungate.pentru că nu poartă nimic din cele trei.
de ziua ei,miru be vrea să se poată manifesta în voie,fără să i se interzică nimic de nimeni.cu alte cuvinte,nu vrea să fie frecată la ridiche de niciun pseudo-prieten care n-are ce face pe acasă şi are chef să facă vizite neanunţate,să dea telefoane şi să bombardeze cu emaile. de ziua ei,miru be vrea să fie lăsată să zacă într-o carte,într-un film,în nieşte melodii fără rost,cum ar fi:
Săptămâna trecută m-a muşcat un câine.Uite-aşa,mergeam pe stradă şi m-a muşcat. Acum fac anti-rabic.Deşi sunt de părere că câinele ar trebui să se vaccineze,nu eu.Voi nu credeţi la fel?
Deci io zâc ashea: Mosiu Vanghelie,punând în discuţie problema pluralului cuvântului almanah a adus sub urechile noastre un lucru deosebit de important:ta ra ra ram...nu,nu e vorba de "mersul crăcănat la raţe" şi nici de clătitele cu lichior,ci de...pluralul cuvântului almanah. Deci: -după regulele limbii româneşti,pluralul e "almanahuri" -după regulele limbii ţigăneşti,pluralul e "almanahe" -după Teoria matematică a filologiei,pluralul e "almanahi" De ce?Pentru că e "un almanah","doi almanahi".Pentru că după unu vine doi,nu două.Pentru că aşa gândeşte filologus.
Mirunologii ştiu despre chinuielile lui miru be de a învăţa această minunată limbă.Pasiuna pentru germană dataează de câţiva ani buni, în care,prin tot felul de metode,miru be şi-a propus,singură,sau alături de ceva prieteni,să priceapă ceva din cuvintele alea încâlcite.După toate strădaniile,în al nu-ştiu-câtelea an de germană,miru be s-a gândit a vă oferi reţeta perfectă pentru învăţaul limbii germane.
Ingrediente: -Se iau:-doi prieteni buni,dar nu într-atât de buni încât să poţi renunţa la ei din cauza unui substantiv neregulat.Prietenii trebuie să fie şi ei pasionaţi de limbă şi nuli în materie. -o carte de germană(sau mai multe) de pe vremea bunicii,în care se se ofere neapărat detalii abundente şi inutile despre ""Kommunistischen Partei" şi compania. -melodii în germană.Simple.Monosilabice,însă a nu se exagera.Când singurul vers al melodiei este "UH!",cu siguranţă că nu va ajuta la închegarea aluatului. -una bucată messenger.Deosebit de important în transmiterea şi primirea lecţiilor de germană.Întâlnirile ad-hoc de aici sunt totodată cele mai savuroase.
Mod de preparare: -de la şase la opt seara,bâzâie prietenii în lista de messenger,adăugând informaţiile din cartea de germană.Se presară cu răbdare,uşor imnurile comuniste traduse în germană.Atenţie!Excesul de astfel de ingredient te poate transforma într-un comunist,şi nu într-un vorbitor jalnic de limbă germană,aşa cum îţi doreşti. -datorită legii compensaţie,trebuie neapărat să aştepţi ca prietenii tăi să dospească informaţiile culese de ei şi apoi să le adauge la fel cum ai făcut şi tu. --la final,varza ieşită se glazurează cu o melodie simplă în imba germană. -pentru gust,se mai pune şi o oră de germană-opţional,de la şcoală. Poftă sopradică la învăţat!
[Ascultând înţeleptul sfat al lui Kewi Tick,o să mă conformez cerinţelor cetitorilor şi cetitoarelor şi o să postez ceva de bine.]
Primesc io un mail foarte grăitor,prin care sunt anunţată că Emil a fost la Berlin,la o festivitate de cântări cu nume franţuzesc şi bla bla bla.Belesc ochii bine în monitor:Pfuai,Emil la Berlin,ce putea fi mai tare decât atât?!Poate doar stafia lui Michael Wittmann la Berlin,altceva- nimic!(Bine ,nu intră în discuţie faza de genu' "Emil la Moscova"). După cum nu se ştie,eu sunt înnebunită după Berlin(de fapt,cam după tot ce e nemţesc),iar Emil mi-au plăcut tare mult într-o anumită perioadă deosebită din viaţa mea lungă şi plină de întorsături complicate,în care...Ce întrebai?Cine e Emil?A,Emil e...ei! Îhî,sunt tari!Şi au fost şi la Berlin.Bineînţeles ca nu mă aşteptam să viziteze ei Domul din Berlin,Muzeul de Artă,nici măcar Fernsehturm.Şi nu m-am înşelat. Cu toate astea,eu zic că n-au pierdut vremea pe acolo.Au cântat,i-au încântat pe nemţi,au făcut reclamă bună ţării,prin muzica lor de calitate.Îmi pare rău că ascultătorii n-au putut înţelege versurile,dar ce contează?Când muzica aia sugubeaţă începe să-ţi smotocească creerul,ce-ţi mai pasă de versuri? În concluzie,a fost o surpriză plăcută să-i văd pe băieţii de la E.M.I.L. în Berlin.Chiar dacă numai într-un clip pe de youtube.
Acum te las în pace,nu mai stresez pe nimeni cu fantasmagoriile mele,mai ales când am altceva mai bun de făcut.Şi acel bun de făcut e repetatu' pentru teza la latină de mâine.Nu-ţi spun decât atât,o maximă de relaxare,în asorteu cu postul:Si vis audiri,DĂ LA MAXIM!
I. În momentul în care am văzut banner-ul alăturat,prima mea reacţie a fost:La cine,măă?Pe urmă,am făcut una din multele cruci pe care le fac eu de "Doamne fereşte!" şi m-am hotărât să lămuresc problema pe blog,poate se sesizează respectivii cu pozele. În primul rând,constatăm greşeala gramaticală de-a dreptul ţigănească(Pentru că DA,chiar sună ţigănesc să spui 'la prieteni',în loc de 'prietenilor').Sau poate nu e nicio greşeală.Or fi existând pe pământul ăsta şi prieteni acuzativi,complenenţi indirecţi-ştiu şi eu!-numai că nu fac parte din grupul meu.Ai mei sunt dativi get-beget,când vine vorba de cui trebuie să-i arăt pozele.Unu la mână.
Doi la mână:vă daţi seama cam ce fel de poze găsiţi acolo,nu-i ashea?
II. Această poză şochează prin entuziasmul dus la extrem al fanilor Rammstein.Pentru cei care nu sunt mari ascultători de metal,deci care nu cunosc personajul din imaginea alăturată,da-ţi-mi voie să-l prezint pe marele maestru Richard Kruspe,neamţ New-York-izat,chitasrist şi fondator al trupei de tanz-industrial metal, Rammstein.Omu',după cum se vede,are o înfăţişare cel puţin şucărească şi mare priză la femei.(Domn'le,ce-i al lui e-al lui!) Dar nu numai la femei.Se pare că mai nou prinde de minune şi la fetiţe de 12-13 ani,adoratoare de rozbonbon şi de saituri RBD,de unde probabil că au plagiat metoda de sărbătorire a artistului preferat. Şi iată,dracilor,cum Herr Kruspe,rocker supărat pe viaţă şi pe lume,îmbrăcat veşnic în negru şi momentan(mă rog,momentan în poză) aşezat pe un elegant fotoliu rusesc,devine păpuşel de photoshop al unor maimuţele de gimnaziu.Deşi...eu încă mai stau în cumpănă:e modificată de un fan Richard,sau de un antifan?
A se aprecia,vă rog frumos,exprimarea eufemistică din prezentări.De asemenea,a se remarca faptul că nu am dat în vileag saitul cu pozele.Însă,dacă insistaţi să arătaţi nescaiva poze la prieteni,vă pot da link-ul,nu-i nicio problemă.
La final,vă recomand melodia care a inspirat titlul postării de azi şi anume "Cei care zâmbeşte",de la E.M.I.L.:
După cum se prea bine ştie,azi e ziua României.Nu vreau să fac din postul ăsta o lălăială pseudo-patriotică,că nu îmi stă în fire şi nici nu mă buşeşte subit patriotismul de 1 decembrie.Cu toate aste,eu zic că e frumos să ne amintim cât de cât de neamurile noastre,mai micuţe şi mai neînsemnate în istoria popoarelor,dar fără de care vremile nu ar mai fi fost aşa cum sunt azi.Şi n-ar fi rău să îi amintim şi pe cei din cauza cărora ni se măreşte pipota de mândrie în afară,de oameni cum ar fi Eliade ,sau Brâncuşi,chiar dacă la noi în ţară au cam ieşti din trend. Băi,se pare că tot am reuşit să bag câteva aberări a la ora de dirigenţie,aberări care până la urmă nu au nicio legătură cu semnificaţia zilei de 1 decembrie,dar pe care simt nevoia să le spun. Să nu o mai lungim,că văd căp deja vreţi să daţi pagina la pitzipoanca.org,să vedeţi ce se mai poartă de 1 decembrie,vă spun numai atât:pour moi,there is no "Mulţumesc!" ,"Iartă-mă!","Te iubesc!","Băă,prostule,vezi pe unde mergi!"sweeter than in Română .
Eu(miru be,fifi,filologus) nu pretind că sunt deşteaptă,altruistă,sinceră,prietenoasă, dulce,tolerantă,helping-hand,colegială, fantastică,interesantă,bună sau morală. Nu oblig pe nimeni să mă accepte aşa cum sunt.Nu mă schimb pentru oameni.Nu renunţ la blog la cererea dumneavoastră. Sim ut sum,aut non sim.
.JPG)
