Se afișează postările cu eticheta povesteşte fifi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povesteşte fifi. Afișați toate postările

luni, 22 decembrie 2008

doi lei

găsesc la pandora,în raftul cu cărţi la doi lei 'suferinţele tânărului werther'.oameni o iau,se uită la ea,o întorc pe toate părţile şi o pun la loc în raft.nu dau doi lei...
goethe într-un oraş românesc din secolul 21,la doi lei.şi eu l-am cumpărat...

de ziua lu' miru be...d

mdeah,după cum nu se ştie,mâine e ziua lu' miru be.
de ziua ei,miru be nu vrea nici casă,nici haine,nici un Ak-47,nici măcar "dragoste,împlinire şi tot ce îţi doreşti"-ul urat de feluriţi oameni. ea nu tinde a cere pace în lume sau alte chestii utopice.nici prietenie,iubire şi alte ipocrizii.nu vrea să-i fie dezvăluit absolutul,pentru că altfel lumea ar deveni un mare plictis.sau o tragedie,depinde de unghiul din care miru be ar putea privi atunci situaţia.nu vrea nici ochi mai mari,pentru că i s-ar bulbuca apoi la ca broască,nici nas mai mic,pentru că atunci nu ar mai putea respira.nu simte nevoia de a i se dedica melodii sau poezii,de a primi bani sau de a fi stresată în telefoane de voci false,urând "un călduros LA MULŢI ANI!".deoarece vocile ar mai adăuga diverse chestii după închiderea receptorului,cum ar fi:"...şi mai du-te dracului!",sau "hai că am scăpat şi de obligaţia asta!" miru be nu vrea inel de aur,gânduri bune sau şosete dungate.pentru că nu poartă nimic din cele trei.

de ziua ei,miru be vrea să se poată manifesta în voie,fără să i se interzică nimic de nimeni.cu alte cuvinte,nu vrea să fie frecată la ridiche de niciun pseudo-prieten care n-are ce face pe acasă şi are chef să facă vizite neanunţate,să dea telefoane şi să bombardeze cu emaile.
de ziua ei,miru be vrea să fie lăsată să zacă într-o carte,într-un film,în nieşte melodii fără rost,cum ar fi:







duminică, 2 noiembrie 2008

Amintiri din copilărie.

Eram la liceul de muzică,căutând cu disperare un profesor.După ce am întrebat de el prin toate locurile posibile şi imposibile,unde omu' se presupunea că ar trebui să fie la ora aia,am decis să mă duc la cancelarie,deşi nu era tocmai locul unde putea fi găsit de obicei.
La intrarea în cancelarie-o elevă de serviciu mai deosebită de ceilalţi eleevi români din liceele de muzică.Tipa,vopsită,răsvopsită,maichiată,colorată de zici că aruncaseşi în ea cu 300 de culori deodată,era tare ocupată să-şi vopsească unghiile...multicolor,aţi ghicit.Eu-o deranjez,îmi cer scuze pentru asta,şi întreb de Cutărescu Ciprian.La care tipa se uită la mine interzisă pe sub cei 5cm de gene false multicolore şi mă întreabă cu stupefacţie:
-Cutărescu Ciprian?Poate vrei să zici Ciprian Porumbescu,de altu' n-am auzit...
Mi s-a părut ceva suspect,aşa că am cerut lămuriri cu privire la profesorul respectiv:
-Deci,să-nţeleg , Cutărescu Ciprian nu e?
-N-auzi că nu?!mi se răspunde.Ciprian Porumbescu dacă vrei...
Zic:
-Nu,merci,sunt convinsă că se odihneşte şi n-are rost să-l deranjez.

De fiecare dată când îmi amintesc de discuţia asta dezlânată,mă buşeşte un râs fenomenal.Şi pe urmă mă mai încearcă o oarecare îndoială;nu-mi pot da seama dacă tipa a făcut mişto,sau chiar aşa era ea...

sâmbătă, 6 septembrie 2008

ce păţiră miru be,by fifi

mirunologii,adică pretenii buni,ştiu că miru be e ciclistă.restul nu ştiu,aşa că le spun eu acum-miru be e ciclistă.care ciclistă nu ştie ea prea multe despre ciclism,doar că tre să dai din pedale şi să-ţi menţii echilibrul pe bicicletă,dar,în fine,e ciclistă.
ciclista în cauză se poate lăuda cu frumuseţă de vehicul roşcat ca focu'(să-i surâdă norocu'),vehicul nu prea performant şi nici prea tânăr,că deşi nu arată rău,nu-l prea lasă buletinu' să se dea flăcău.
şi miru be îşi exercită mirobolanta pasiune pentru ciclism pe coclaurile mândrei comune în care locuieşte,la ceas de seară,că e răcoare şi traficul e redus.coclaurile sunt preferabile drumului principal,(naţional 71,dacă nu mă înşel)deoarece pe coclauri nu sunt case,cu bănci în faţă,cu babe pe bănci,babe care n-au altă treabă decât să oprească ciclista-mi pe drum şi să o zgândăre cu întrebări stupide(a cui eşti,ce hărtie igienică foloseşti*...).atât că până la coclau tre să meagră ceva cale şi pe şosea,unde...să vedeţi ce i s-a întâmplat.
dar mai bine,să ne declare miru be:
"nu că aş fi eu uşă de biserică,dar cunosc regulamentul şi respect regulile de circulaţie.eh,că mai depăşesc o grămadă de moloz pe trecerea de pietoni,sau că fac o întroarcere din trei mişcări pe linia continuă,asta nu neg,dar nu am pus până acum în pericol restul participanţilor la trafic.acord prioritate,mă asigur temeinic,pun semnal,pentru a nu crea debandadă pe şosea.se pare,însă,că tovarăşii ceilalţi nu fac la fel.
exemplific:în seara curentă, mergeam regulamentar pe carosabil, dezvoltând o viteză mai mult mare decât medie(dar neîncălcând limita legală de viteză) şi fiind constant atentă la desfăşurarea traficului pe drumul public.oglinda retrovizoare amplasată pe partea stângă a ghidonului îmi asigura maximum de vizibilitate,astfel că puteam observa cu uşurinţă intenţiile celorlalţi participanţi la trafic,chiar dacă ei nu le-ar fi semnalizat corespunzător.lipsa unei oglinzi în dreapta,sau probabil lipsa atenţiei distributive,m-a împiedicat să observ înscrierea subită,neregulamentară,chiar în faţa mea,a două bicicliste,probabil necunoscătoare de regulamentul în vigoare.cu toate acestea,deşi dezvoltam,cum am mai spus, o viteză mai mult mare decât medie am reuşit să evit impactul chiar în ultima clipă,prin frânare bruscă.atrăgându-le atenţia celor două pasagere ale vehiculului de pericolul la care s-au expus neacordându-mi prioritate,nu am reuşit decât să stârnesc nişte insulte pline de năduf din partea lor."

deci săraca miru be ce sperietură trăseră din cauza a două cum-să-le-zic.noroc cu frânele alea deştepte,scuipa-le-ar mama să nu le deoache.că dacă vedeaţi cum era să sboare biată fată din vehicul prin parbriz şi cât de aproape era să se tamponeze cu acele fiinţe neatente şi neştiutoare,ca să mă exprim eufemistic,vi s-ar fi făcut sângele îngheţată!
da' las'!bine că trecură!de-acum încolo,trăiască uliţa...chiar dacă de strică servodirecţia...


*apropo de hârtia igienică pe care o folosesc,am remarcat că are aceiaşi culoare pe care o are şi casa vecinului:prontocaliu' ăla spre galben,care se poartă-acuma într-o nebunie.