poveste scurta despre o ciocanitoare.

Ciocănitoarea noastră nu era orice ciocănitoare,ci era mai ciocănitoare decât toate ciocănitorile.
Intâmplarea ce vă povestesc e una de pe vremea când intâmplările intâmplate mie nu erau deloc intâmplătoare.

ziceam de-o ciocănitoare:
arţăgoasă si fitzoasă,
care n-are boii-acasă
de când soţul i-a plecat
la arat.
si ciocănitoarea noastră,
face mare gălăgie
că bărbatul nu-i mai vine,
că ii plâng copiii-n casă,
ce să pună-n farfurie,
ei,nanie!
tot aşa s-a văicarit
până când s-a pomenit
cu-n meneger asistant
impozant si prea pedant
ce indată i-a propus
să meargă la un concurs
("Miss Coicănitoarea serii")
să fie vedeta verii;
iară de va câştiga
s-ajungă celebritate,
să meargă-n străinatate,
s-aibă bani,s-aibă de toate,
bla bla bla.
şi ciocănitoarea noastră
ce credeti că a răspuns?
că ea merge,ar merge,da.
ei,şi uite-aşa s-a dus
draga noastră,la concurs,
locul unu-a câştigat,
îndată s-a măritat-cu assistantu'-;
şi degrabă a plecat
în d-alde străinătăţi
şi-a lăsat copiii toţi...
la arat.

mica mea ciocănitoare,
nu ţi-e milă ţie,oare,
că copiii ce-i văitai,
ajunseră ca bărba-tu?

Morala:fiţi mai atenţi la detalii;ciocănitorile nu ară şi nici nu merg la concursuri de miss.