Alergăm.De nebuni,prin ploaie,după autobuz,după băieţi,după note,alergăm...de ce alergăm?Că doar nu ne aleagră nimeni...fugim printre cuvinte,ţâşnim dintre rânduri, precum o silabă rebelă din versul unui poet,şi,exilaţi în viaţă,alergăm.
Alergăm după o slujbă,după cai verzi pe pereţi,după un pisoi gata să se arunce în faţa maşinii ,alergăm de colo până colo,fără a ne da seama ce căutăm,de fapt.
De ce alergăm?După noi înşine?În niciun caz;noi doar...facem jogging.


p.s.Astăzi am mintea degresată.Nu-mi dau seama dacă acum scriu stupizenii,tocmai pentru că am mintea degresată.Nici măcar nu ştiu dacă şi celelalte posturi sunt stupizenii,sau numai astea.Am nevoie de ajutor în elucidarea cazului.Am nevoie de opinia publică.