marți, 27 mai 2008

Eu şi cel mai mare duşman al meu construim împreună o scară de milioane de kilometri,din aţă dentară şi pixuri legate cu plastilină colorată,din mucuri de ţigară,din idei,din principii,din ceşcuţe de cafea şi din chipul unei tanti garse de pe calendarul psd,din oameni şi din draci,din computere,din măşti,din sloganuri,din războaie şi din radiere vesele,din snickers,din poezii, din mine şi din duşmanul meu,din ciment,din cremă de vanilie,din tablouri,din geniu,din zâmbete,din aparate fotografice,din fantasmagorii,din ciumă,din mori de vânt,din sinucigaşi,din vieţi,din detergent manual,din foarfece,din oglinzi,din becuri,din hărţi ale peşterilor,din mochetă,din animeuri,din stele,din praf,din praf de stele, şi din câte şi mai câte trăznăi,pe care bunecuvântează-le,Doamne,că toate aceste vor alcătui o scară ce duce spre mijlocul pământului!

În mijlocul pământului vom pune o bombă atomică,făcută din perdele,din suc de lămâie,din fire,din explozibil,din Holocaust,din poze,din cerneală,din căluţi de mare,din mine şi din duşmanul meu,din ochelari de soare şi din boxe stereo,din Câmpia Aradului,din unghiile de la picioare,din împletiturile ţiganilor,din zei,din vechituri,din case,din Moş Teacă şi din câte alte trăznăi; bunecuvântează-le,Doamne,că toate aceste vor alcătui o bombă atomică, care,odată coborâtă pe scară şi detonată în centrul Pământului,va crăpa globul în două părţi egale.

eu şi duşmanul meu am ajuns la concluzia că
într-o lume nu e loc pentru doi duşmani,dar într-o jumătate de lume e destul spaţiu pentru un prieten.

Niciun comentariu: