Din colecţia :avem pulă,creier la ce ne mai trebuie?

Pardon de expresia creier,însă altfel personajele din următoarea schiţă şi-ar pierde din strălucirea grandioasă,dacă nu le-ar fi surprinse aspectele esenţiale.Totodată,ele nu repezintă decât simple măşti şi...măi,chestia asta începe să semene cu un comentariu la română!

În şesele de două jumate:lume luminată ,mai puţin luminată,sau deloc luminată.Luminat(la propriu) e domnul cu ţigara aprinsă,la care strigă vehement taxatoarea,peste capetele unor sârboaice încotoşmănate în vestele lor tradiţionale."Stinge,domn'le,ţigara!"-"Păi,nu,că mai aveam un pic din ea şi d-aia..." Dar la protestele gâscănite ale sârboaicelor omu' aruncă degraba ţigara pe scară şi calcă pe ea.
Din categoria "lume mai puţin luminată" face parte şi o cucoană la vreo sută douăj' de kile,care stă pe cele două scaune din faţa taxatoarei şi citeşte răscrăcită un ziar,de parcă în autobuz n-ar mai fi nimeni înafară de ea.O ignoră total pe băbuţa sfrijită şi înghesuită cu care împarte a doua jumătate a băncii dinspre geam şi,probabil pentru a sta mai confortabil,propteşte umărul de scaun şi îşi scoate înafară cotul imens,oprind circulaţia.Eu tocmai luasem bilet şi dau să merg mai în faţă,pentru că în spatele mei se mai înghesuia o grămadă lumească tare gălăgioasă,dar mă lovesc de cotul grăsanei.Belfegorii îmi inundă creierii:"Nu vă supăraţi,da' autobuzu' dă pe dinafară şi dta te-ai găsit să citeşti ziaru' în mijlocu' culoarului",trântesc io repede cacofonia.Nu zice nimic.E atât de absorbită de ceea ce citeşte,că nu protestează şi se mai încolo,sufocând-o de tot pe biata băbuţă.
În sfârşit am reuşit să mă înghesoi pe unedeva pe la mijlocul autobuzului şi să-mi dau şi ghiozdanul jos din spate.Sunt o norocoasă.NOT!Deodată,cineva mă propulsează cu putere în faţă şi îşi aruncă o mână neanderhalică peste umărul meu.
"Hai,bă,dă-te dreacu'!" Era un tip cam de seama mea,care îşi văzuse o cunoştinţă(tot pe unu' cam de seama mea) şi ţinea neapărat să o salute.La început,am crezut că vorbea cu mine,dar mai apoi,urmărind discuţia dintre cei doi cunoscuţi,mi-am dat seama că tipu' din spate mă lovise din greşeală şi nu pentru că ar fi avut ceva cu mine.Nu şi-a cerut scuze,în schimb,au început amândoi să se hlizească la mine în timp ce dădeau noroc.Eu m-am tras într-o parte,cât am putut de într-o parte,să nu stânjenesc interesanta conversaţie.După saluturile de rigoare(Dă-te dreac') cei doi au purtat o discuţie foarte interesantă:
-Ce faci,bă,pe la ce liceu mai eşti?
"Bă",adică tipu' din faţă,posesor al unei gegi negre lucioase poponăreşti şi al unor pantaloni de trening cu strasuri,pe care scriau "Time is money",îmi vede celebrul sacou roşu,mândria eleeevului român văcărescian şi hlizeşte două carii (probabil nişte foşti incisivi...?):
-La Ienăchiţă,bă!
Bă-ul doi,din spate,duhneşte ceapa mâncată la prânz cam ashea:
-Hai,bă,drec',zi pe unde ai mai băgat-o de data asta:
-La unu,mă,la unu.Tu?
-Hă,hă,la doi,te-am făcut.
(Se refereau la liceele la care au băgat-o.Tuleo,vai dă căpeţelele lor!)
-Băă,stai să vezi,că între timp mi-am mai luat şi telefon!
..Mdeah,de aici discuţia începe să se banalizeze şi văd că s-au mai liberat şi ceva locuri...Ochesc unu' lângă o tipă destul de drăguţă şi dau să mă duc spre ea.Mă vede.Îşi trânteşte brusc geanta pe scaunul gol şi îmi aruncă o privire urâtă.De-aaa dreptul urâtă.După câteva clipe,lângă ea se aşează o altă tipă.
-Hei,îi zic,stai calmă,aveam de gând să întreb dacă e liber sau nu,că eu nu mă aşez pe neîntrebatelea!
Mă opresc lângă o bancă pe care stă un nene,cer permisiunea,mi-o acordă,mă aşez.Greşeală! Nenea,un jegos cu aspect de cerşetor,bâhâie într-una.Rău.Şi deşi are bunul simţ de a bâhâi spre geam şi nu înspre mine,tot reuşeşte să mă învăluie într-un danf de tutun şi de transpiraţie stătută.(Uite că am pomenit şi eu om căruia să-i miroasă gura a transpiraţie!)
Slavă Domnului:coboară la prima.
În locul lui se aşează un emokid lăţos,cu părul în ochi,pesemne vrâns să îmi acopere cu podoaba capilară falnicul nas,al cărui mândru posesor era.Emokidu' mestecă gumă într-un mod scârbos,ascultă muzică şi se uită la mine.Se uită la mine.Se uită la mine.
-CEEE?!
-Nimic,eşti naşpa.
(Ha,ha şi eu care credeam te-a fermecat subit faţa mea !)
Nu mai apuc să-i răspund.Cobor la prima şi gata.