doi lei

găsesc la pandora,în raftul cu cărţi la doi lei 'suferinţele tânărului werther'.oameni o iau,se uită la ea,o întorc pe toate părţile şi o pun la loc în raft.nu dau doi lei...
goethe într-un oraş românesc din secolul 21,la doi lei.şi eu l-am cumpărat...

de ziua lu' miru be...d

mdeah,după cum nu se ştie,mâine e ziua lu' miru be.
de ziua ei,miru be nu vrea nici casă,nici haine,nici un Ak-47,nici măcar "dragoste,împlinire şi tot ce îţi doreşti"-ul urat de feluriţi oameni. ea nu tinde a cere pace în lume sau alte chestii utopice.nici prietenie,iubire şi alte ipocrizii.nu vrea să-i fie dezvăluit absolutul,pentru că altfel lumea ar deveni un mare plictis.sau o tragedie,depinde de unghiul din care miru be ar putea privi atunci situaţia.nu vrea nici ochi mai mari,pentru că i s-ar bulbuca apoi la ca broască,nici nas mai mic,pentru că atunci nu ar mai putea respira.nu simte nevoia de a i se dedica melodii sau poezii,de a primi bani sau de a fi stresată în telefoane de voci false,urând "un călduros LA MULŢI ANI!".deoarece vocile ar mai adăuga diverse chestii după închiderea receptorului,cum ar fi:"...şi mai du-te dracului!",sau "hai că am scăpat şi de obligaţia asta!" miru be nu vrea inel de aur,gânduri bune sau şosete dungate.pentru că nu poartă nimic din cele trei.

de ziua ei,miru be vrea să se poată manifesta în voie,fără să i se interzică nimic de nimeni.cu alte cuvinte,nu vrea să fie frecată la ridiche de niciun pseudo-prieten care n-are ce face pe acasă şi are chef să facă vizite neanunţate,să dea telefoane şi să bombardeze cu emaile.
de ziua ei,miru be vrea să fie lăsată să zacă într-o carte,într-un film,în nieşte melodii fără rost,cum ar fi:

V-am spus...?Cum nu v-am spus?!NU V-Am SPUS?

Săptămâna trecută m-a muşcat un câine.Uite-aşa,mergeam pe stradă şi m-a muşcat.
Acum fac anti-rabic.Deşi sunt de părere că câinele ar trebui să se vaccineze,nu eu.Voi nu credeţi la fel?

Teoria matematică a filologiei...by filologus.

Deci io zâc ashea:
Mosiu Vanghelie,punând în discuţie problema pluralului cuvântului almanah a adus sub urechile noastre un lucru deosebit de important:ta ra ra ram...nu,nu e vorba de "mersul crăcănat la raţe" şi nici de clătitele cu lichior,ci de...pluralul cuvântului almanah.
Deci:
-după regulele limbii româneşti,pluralul e "almanahuri"
-după regulele limbii ţigăneşti,pluralul e "almanahe"
-după Teoria matematică a filologiei,pluralul e "almanahi"
De ce?Pentru că e "un almanah","doi almanahi".Pentru că după unu vine doi,nu două.Pentru că aşa gândeşte filologus.

Cum să nu înveţi germana cu succes .

Mirunologii ştiu despre chinuielile lui miru be de a învăţa această minunată limbă.Pasiuna pentru germană dataează de câţiva ani buni, în care,prin tot felul de metode,miru be şi-a propus,singură,sau alături de ceva prieteni,să priceapă ceva din cuvintele alea încâlcite.După toate strădaniile,în al nu-ştiu-câtelea an de germană,miru be s-a gândit a vă oferi reţeta perfectă pentru învăţaul limbii germane.

Ingrediente:
-Se iau:-doi prieteni buni,dar nu într-atât de buni încât să poţi renunţa la ei din cauza unui substantiv neregulat.Prietenii trebuie să fie şi ei pasionaţi de limbă şi nuli în materie.
-o carte de germană(sau mai multe) de pe vremea bunicii,în care se se ofere neapărat detalii abundente şi inutile despre ""Kommunistischen Partei" şi compania.
-melodii în germană.Simple.Monosilabice,însă a nu se exagera.Când singurul vers al melodiei este "UH!",cu siguranţă că nu va ajuta la închegarea aluatului.
-una bucată messenger.Deosebit de important în transmiterea şi primirea lecţiilor de germană.Întâlnirile ad-hoc de aici sunt totodată cele mai savuroase.

Mod de preparare:
-de la şase la opt seara,bâzâie prietenii în lista de messenger,adăugând informaţiile din cartea de germană.Se presară cu răbdare,uşor imnurile comuniste traduse în germană.Atenţie!Excesul de astfel de ingredient te poate transforma într-un comunist,şi nu într-un vorbitor jalnic de limbă germană,aşa cum îţi doreşti.
-datorită legii compensaţie,trebuie neapărat să aştepţi ca prietenii tăi să dospească informaţiile culese de ei şi apoi să le adauge la fel cum ai făcut şi tu.
--la final,varza ieşită se glazurează cu o melodie simplă în imba germană.
-pentru gust,se mai pune şi o oră de germană-opţional,de la şcoală.
Poftă sopradică la învăţat!

O singură-ntrebare...şi poate un răspuns...

• De ce se vinde hârtie igienică la poştă,alături de plicuri şi de felicitări?

• De ce majoritatea şoferilor de autobuz au lipite pe masă iconiţe cu Maica Domnului şi imediat în arpopiere lângă ţin poze cu femei goale?

• Cum a putut lua fiinţă Imperiul Austro-Ungar-substantiv compus abstract?

• De ce nu îmi amintesc a patra întrebare stupidă ce mi-a trecut prin minte azi?

Aştept cu înfrigurare răspunsurile.

Variaţiuni ale Teoriei Filologice a Matematicii

EMIL la Berlin

[Ascultând înţeleptul sfat al lui Kewi Tick,o să mă conformez cerinţelor cetitorilor şi cetitoarelor şi o să postez ceva de bine.]

Primesc io un mail foarte grăitor,prin care sunt anunţată că Emil a fost la Berlin,la o festivitate de cântări cu nume franţuzesc şi bla bla bla.Belesc ochii bine în monitor:Pfuai,Emil la Berlin,ce putea fi mai tare decât atât?!Poate doar stafia lui Michael Wittmann la Berlin,altceva- nimic!(Bine ,nu intră în discuţie faza de genu' "Emil la Moscova"). După cum nu se ştie,eu sunt înnebunită după Berlin(de fapt,cam după tot ce e nemţesc),iar Emil mi-au plăcut tare mult într-o anumită perioadă deosebită din viaţa mea lungă şi plină de întorsături complicate,în care...Ce întrebai?Cine e Emil?A,Emil e...ei!
Îhî,sunt tari!Şi au fost şi la Berlin.Bineînţeles ca nu mă aşteptam să viziteze ei Domul din Berlin,Muzeul de Artă,nici măcar Fernsehturm.Şi nu m-am înşelat.
Cu toate astea,eu zic că n-au pierdut vremea pe acolo.Au cântat,i-au încântat pe nemţi,au făcut reclamă bună ţării,prin muzica lor de calitate.Îmi pare rău că ascultătorii n-au putut înţelege versurile,dar ce contează?Când muzica aia sugubeaţă începe să-ţi smotocească creerul,ce-ţi mai pasă de versuri?
În concluzie,a fost o surpriză plăcută să-i văd pe băieţii de la E.M.I.L. în Berlin.Chiar dacă numai într-un clip pe de youtube.

Acum te las în pace,nu mai stresez pe nimeni cu fantasmagoriile mele,mai ales când am altceva mai bun de făcut.Şi acel bun de făcut e repetatu' pentru teza la latină de mâine.Nu-ţi spun decât atât,o maximă de relaxare,în asorteu cu postul:Si vis audiri,DĂ LA MAXIM!

Poze care grăieşte.

I.
În momentul în care am văzut banner-ul alăturat,prima mea reacţie a fost:La cine,măă?Pe urmă,am făcut una din multele cruci pe care le fac eu de "Doamne fereşte!" şi m-am hotărât să lămuresc problema pe blog,poate se sesizează respectivii cu pozele.
În primul rând,constatăm greşeala gramaticală de-a dreptul ţigănească(Pentru că DA,chiar sună ţigănesc să spui 'la prieteni',în loc de 'prietenilor').Sau poate nu e nicio greşeală.Or fi existând pe pământul ăsta şi prieteni acuzativi,complenenţi indirecţi-ştiu şi eu!-numai că nu fac parte din grupul meu.Ai mei sunt dativi get-beget,când vine vorba de cui trebuie să-i arăt pozele.Unu la mână.

Doi la mână:vă daţi seama cam ce fel de poze găsiţi acolo,nu-i ashea?

II.

Această poză şochează prin entuziasmul dus la extrem al fanilor Rammstein.Pentru cei care nu sunt mari ascultători de metal,deci care nu cunosc personajul din imaginea alăturată,da-ţi-mi voie să-l prezint pe marele maestru Richard Kruspe,neamţ New-York-izat,chitasrist şi fondator al trupei de tanz-industrial metal, Rammstein.Omu',după cum se vede,are o înfăţişare cel puţin şucărească şi mare priză la femei.(Domn'le,ce-i al lui e-al lui!) Dar nu numai la femei.Se pare că mai nou prinde de minune şi la fetiţe de 12-13 ani,adoratoare de rozbonbon şi de saituri RBD,de unde probabil că au plagiat metoda de sărbătorire a artistului preferat.
Şi iată,dracilor,cum Herr Kruspe,rocker supărat pe viaţă şi pe lume,îmbrăcat veşnic în negru şi momentan(mă rog,momentan în poză) aşezat pe un elegant fotoliu rusesc,devine păpuşel de photoshop al unor maimuţele de gimnaziu.Deşi...eu încă mai stau în cumpănă:e modificată de un fan Richard,sau de un antifan?

A se aprecia,vă rog frumos,exprimarea eufemistică din prezentări.De asemenea,a se remarca faptul că nu am dat în vileag saitul cu pozele.Însă,dacă insistaţi să arătaţi nescaiva poze la prieteni,vă pot da link-ul,nu-i nicio problemă.

La final,vă recomand melodia care a inspirat titlul postării de azi şi anume "Cei care zâmbeşte",de la E.M.I.L.:

La mulţi ani!

După cum se prea bine ştie,azi e ziua României.Nu vreau să fac din postul ăsta o lălăială pseudo-patriotică,că nu îmi stă în fire şi nici nu mă buşeşte subit patriotismul de 1 decembrie.Cu toate aste,eu zic că e frumos să ne amintim cât de cât de neamurile noastre,mai micuţe şi mai neînsemnate în istoria popoarelor,dar fără de care vremile nu ar mai fi fost aşa cum sunt azi.Şi n-ar fi rău să îi amintim şi pe cei din cauza cărora ni se măreşte pipota de mândrie în afară,de oameni cum ar fi Eliade ,sau Brâncuşi,chiar dacă la noi în ţară au cam ieşti din trend.
Băi,se pare că tot am reuşit să bag câteva aberări a la ora de dirigenţie,aberări care până la urmă nu au nicio legătură cu semnificaţia zilei de 1 decembrie,dar pe care simt nevoia să le spun.
Să nu o mai lungim,că văd căp deja vreţi să daţi pagina la pitzipoanca.org,să vedeţi ce se mai poartă de 1 decembrie,vă spun numai atât:pour moi,there is no "Mulţumesc!" ,"Iartă-mă!","Te iubesc!","Băă,prostule,vezi pe unde mergi!"sweeter than in Română .

Din colecţia :avem pulă,creier la ce ne mai trebuie?

Pardon de expresia creier,însă altfel personajele din următoarea schiţă şi-ar pierde din strălucirea grandioasă,dacă nu le-ar fi surprinse aspectele esenţiale.Totodată,ele nu repezintă decât simple măşti şi...măi,chestia asta începe să semene cu un comentariu la română!

În şesele de două jumate:lume luminată ,mai puţin luminată,sau deloc luminată.Luminat(la propriu) e domnul cu ţigara aprinsă,la care strigă vehement taxatoarea,peste capetele unor sârboaice încotoşmănate în vestele lor tradiţionale."Stinge,domn'le,ţigara!"-"Păi,nu,că mai aveam un pic din ea şi d-aia..." Dar la protestele gâscănite ale sârboaicelor omu' aruncă degraba ţigara pe scară şi calcă pe ea.
Din categoria "lume mai puţin luminată" face parte şi o cucoană la vreo sută douăj' de kile,care stă pe cele două scaune din faţa taxatoarei şi citeşte răscrăcită un ziar,de parcă în autobuz n-ar mai fi nimeni înafară de ea.O ignoră total pe băbuţa sfrijită şi înghesuită cu care împarte a doua jumătate a băncii dinspre geam şi,probabil pentru a sta mai confortabil,propteşte umărul de scaun şi îşi scoate înafară cotul imens,oprind circulaţia.Eu tocmai luasem bilet şi dau să merg mai în faţă,pentru că în spatele mei se mai înghesuia o grămadă lumească tare gălăgioasă,dar mă lovesc de cotul grăsanei.Belfegorii îmi inundă creierii:"Nu vă supăraţi,da' autobuzu' dă pe dinafară şi dta te-ai găsit să citeşti ziaru' în mijlocu' culoarului",trântesc io repede cacofonia.Nu zice nimic.E atât de absorbită de ceea ce citeşte,că nu protestează şi se mai încolo,sufocând-o de tot pe biata băbuţă.
În sfârşit am reuşit să mă înghesoi pe unedeva pe la mijlocul autobuzului şi să-mi dau şi ghiozdanul jos din spate.Sunt o norocoasă.NOT!Deodată,cineva mă propulsează cu putere în faţă şi îşi aruncă o mână neanderhalică peste umărul meu.
"Hai,bă,dă-te dreacu'!" Era un tip cam de seama mea,care îşi văzuse o cunoştinţă(tot pe unu' cam de seama mea) şi ţinea neapărat să o salute.La început,am crezut că vorbea cu mine,dar mai apoi,urmărind discuţia dintre cei doi cunoscuţi,mi-am dat seama că tipu' din spate mă lovise din greşeală şi nu pentru că ar fi avut ceva cu mine.Nu şi-a cerut scuze,în schimb,au început amândoi să se hlizească la mine în timp ce dădeau noroc.Eu m-am tras într-o parte,cât am putut de într-o parte,să nu stânjenesc interesanta conversaţie.După saluturile de rigoare(Dă-te dreac') cei doi au purtat o discuţie foarte interesantă:
-Ce faci,bă,pe la ce liceu mai eşti?
"Bă",adică tipu' din faţă,posesor al unei gegi negre lucioase poponăreşti şi al unor pantaloni de trening cu strasuri,pe care scriau "Time is money",îmi vede celebrul sacou roşu,mândria eleeevului român văcărescian şi hlizeşte două carii (probabil nişte foşti incisivi...?):
-La Ienăchiţă,bă!
Bă-ul doi,din spate,duhneşte ceapa mâncată la prânz cam ashea:
-Hai,bă,drec',zi pe unde ai mai băgat-o de data asta:
-La unu,mă,la unu.Tu?
-Hă,hă,la doi,te-am făcut.
(Se refereau la liceele la care au băgat-o.Tuleo,vai dă căpeţelele lor!)
-Băă,stai să vezi,că între timp mi-am mai luat şi telefon!
..Mdeah,de aici discuţia începe să se banalizeze şi văd că s-au mai liberat şi ceva locuri...Ochesc unu' lângă o tipă destul de drăguţă şi dau să mă duc spre ea.Mă vede.Îşi trânteşte brusc geanta pe scaunul gol şi îmi aruncă o privire urâtă.De-aaa dreptul urâtă.După câteva clipe,lângă ea se aşează o altă tipă.
-Hei,îi zic,stai calmă,aveam de gând să întreb dacă e liber sau nu,că eu nu mă aşez pe neîntrebatelea!
Mă opresc lângă o bancă pe care stă un nene,cer permisiunea,mi-o acordă,mă aşez.Greşeală! Nenea,un jegos cu aspect de cerşetor,bâhâie într-una.Rău.Şi deşi are bunul simţ de a bâhâi spre geam şi nu înspre mine,tot reuşeşte să mă învăluie într-un danf de tutun şi de transpiraţie stătută.(Uite că am pomenit şi eu om căruia să-i miroasă gura a transpiraţie!)
Slavă Domnului:coboară la prima.
În locul lui se aşează un emokid lăţos,cu părul în ochi,pesemne vrâns să îmi acopere cu podoaba capilară falnicul nas,al cărui mândru posesor era.Emokidu' mestecă gumă într-un mod scârbos,ascultă muzică şi se uită la mine.Se uită la mine.Se uită la mine.
-CEEE?!
-Nimic,eşti naşpa.
(Ha,ha şi eu care credeam te-a fermecat subit faţa mea !)
Nu mai apuc să-i răspund.Cobor la prima şi gata.

Propuneri legislative.

Eleeevul român care este eu consideră de cuviinţă a propune noi proiecte de lege în ceea ce priveşte adăugarea unor amendamente în regulamentul şcolar.
Şi anume:
-prevederi în regulamentul şcolar cu privire la mirosurile olfactive care trebuiesc emanate de eleeevi români în incinta instituţiei de învăţământ.Şi anume:să se interzică mirosul de transpiraţie şi de giorgio armani din piaţă de la ruşi,în exces.
Ca proiect aditiv adăugat:
-introducerea în programul de ajutorare sau mă rog de ce-o fi el,pe lângă corn şi lapte,apă şi săpun pentru persoanele nevoiaşe,adică care nu mai au bani din cauză pentru că i-au dat pe telefoane şi accesorii de zej d' meleoane.

Mai pe româneşte:SPĂLAŢI-VĂ,BĂĂĂ,ÎMPUŢIŢILOR CARE POLUAŢI OLFACTIV SALA DE SPORT,CÂND ALERGAŢI NUŞ CÂŢI KM PE UN SCAUN CU PEDALE;CARE POLUAŢI SALA DE CLASĂ DUPĂ 100M BĂNCI;CARE POLUAŢI CHIOŞCUL,DUPĂ CE ALERGAŢI UN SFERT DE ORĂ PÂN' CURTEA ŞCOLII ŞI CARE MĂ POLUAŢI PE MINE ŞI NU VĂ MAI SUPORT!!!

Sper să se ieie măsurile de cuviinţă.