EMIL la Berlin

[Ascultând înţeleptul sfat al lui Kewi Tick,o să mă conformez cerinţelor cetitorilor şi cetitoarelor şi o să postez ceva de bine.]

Primesc io un mail foarte grăitor,prin care sunt anunţată că Emil a fost la Berlin,la o festivitate de cântări cu nume franţuzesc şi bla bla bla.Belesc ochii bine în monitor:Pfuai,Emil la Berlin,ce putea fi mai tare decât atât?!Poate doar stafia lui Michael Wittmann la Berlin,altceva- nimic!(Bine ,nu intră în discuţie faza de genu' "Emil la Moscova"). După cum nu se ştie,eu sunt înnebunită după Berlin(de fapt,cam după tot ce e nemţesc),iar Emil mi-au plăcut tare mult într-o anumită perioadă deosebită din viaţa mea lungă şi plină de întorsături complicate,în care...Ce întrebai?Cine e Emil?A,Emil e...ei!
Îhî,sunt tari!Şi au fost şi la Berlin.Bineînţeles ca nu mă aşteptam să viziteze ei Domul din Berlin,Muzeul de Artă,nici măcar Fernsehturm.Şi nu m-am înşelat.
Cu toate astea,eu zic că n-au pierdut vremea pe acolo.Au cântat,i-au încântat pe nemţi,au făcut reclamă bună ţării,prin muzica lor de calitate.Îmi pare rău că ascultătorii n-au putut înţelege versurile,dar ce contează?Când muzica aia sugubeaţă începe să-ţi smotocească creerul,ce-ţi mai pasă de versuri?
În concluzie,a fost o surpriză plăcută să-i văd pe băieţii de la E.M.I.L. în Berlin.Chiar dacă numai într-un clip pe de youtube.

Acum te las în pace,nu mai stresez pe nimeni cu fantasmagoriile mele,mai ales când am altceva mai bun de făcut.Şi acel bun de făcut e repetatu' pentru teza la latină de mâine.Nu-ţi spun decât atât,o maximă de relaxare,în asorteu cu postul:Si vis audiri,DĂ LA MAXIM!