Ce ti-e si cu indragosteala asta...

Clasa a8a a fost cea mai grea,dar si cea mai rulatoare dintre toate.A fost grea din cauza examenelor,dar impreuna cu Laura si cu Magda,prietenele mele cele mai bune,totul a parut ca o joaca.Eram recunoscute in toata scoala ca fiind "Cele trei muschetarite zapacite",nedespartite niciodata.Sincer,nu crezusem vreodata ca pot avea asemena prietene bune,cu care sa ma inteleg din priviri si carora sa le impartasesc tot.
Eram toate trei foarte vesele si copilaroase.Radeam intruna si din orice si eram foarte multumite de noi si de felul nostru de a fi.Pana intr-o zi,cand ceva ciudat incepe sa se intample cu Magda...
Eram in bancile noastre din spatele clasei,amuzandu-ne copios pe seama unei mandarine cu forma ciudata,descoperita de Laura intr-un magazin in drum spre scoala.La un moment dat realizam ca numai eu si Laura radeam,Magda uitandu-se absenta la ghiozdanul colegului din fata.
-Magda,ce-i cu tine?
-Nimic,ascultam ce spuneati voi...chiar e...a...foarte interesant!
-Aa,pe bune?Mer...hei,stai putin,noi nu spuneam nimic;radeam doar de o mandarina!
Asta a fost primul semn.Sincer,eu si Laura nu l-am bagat in seama,ocupate cu nimicurile ce ne mancau timpul.Dar chiar nu am putut ignora faptul ca,in timp ce eu si Laura comandam la un fast food cate doua sandwishuri si trei inghetate,Magda nu a luat decat o apa plata,pe motiv ca se ingrasa.A devenit dintr-o data mai frumoasa,a slabit,si-a schimbat coafura,s-a transformat intr-o domnisoara(papasa Barbie de moda veche!ziceam noi).Prea repede,dupa parerea noastra.In timp ce noi eram ca niste copii mici si mucosi,Magda,prin comportamentul ei ,se detasa usor de noi,de parca s-ar fi indreptat spre alta lume in care,pentru a fi acceptat,trebuie sa respecti anumite reguli de buna crestere si sa ai un "aspect placut".Ori eu si Laura nu puteam concepe aceste doua idei pe care lumea acea misterioasa si straina de gandirea noastra i le impunea Magdei.
In acelasi timp,Magda era apatica si foarte neatenta.Pe strada,eu si Laura eram un fel de gardiano-ingeri pazitori pentru ea.Tot timpul aveam grija sa nu dea in canal,sa nu intre pe poarta spitalului,in loc sa intre pe poarta scolii,sa nu vina gramada peste cersetorul de la coltul strazii...
Nu am mai putut suporta situatia.Am luat-o pe Mada de-o mana si,incercand sa adoptam un ton matur,am purtat o discutie despre starea ei de spirit din ultima vreme.Atunci ea ne-a destainuit marele ei secret:era indragostita.
....-Si,da,am prieten!Ce mare grozavie!
-Aaa,ai ce?facuram noi doua fete lungi.
Dupa mirarile,exclamatiile,glumele si chicotirile de rigoare,au urmat,bineinteles,intrebarile de rigoare:cum arata,cum il cheama,unde a lucrat bunica-su,ce note are la tehnologie samd.
Magda ne-a raspuns rabdator.A incercat sa ne faca sa intelegem ca ea nu ne-a parasit,ci doar si-a largit cercul.Insa noi tot n-am putut pricepe de ce nu mai poarta pantaloni-gogosari sau de ce nu-si mai infasoara nasul in guma de mestecat.
In final,concluzia finala a discutiei a fost a Laurei:
-Ce ti-e si cu indragosteala asta...