In cautarea infinitului.

Stau in banca de la geam si privesc afara pe fereastra.Nu se vede decat aleea pasasita dintre blocuri,terminandu-se cu o curte inchisa,infundata.Ce mic e universul pamantean! Cat de restrans e spatiul ce ne inconjoara!Dar nu trebuie decat sa-mi ridic privirea mai sus,la cer.Imi doresc sa sparg geamul ferestrei,sa-mi intind aripile si sa zbor.Sa zbor fara sa ma mai uit in urma,fara sa gandesc,fara sa ma mai opresc vreodata din calatoria mea spre infinit.Vreau sa-i gasesc capatul."Hei!"- maini subtiri imi intorc capul si voce soptita ma cearta."Fii atenta!".Adusa cu piciorele pe pamant,inapoi la ora de chimie,privesc tabla plina de ecuatii si ma gandesc la faptul ca odata si-odata,dupa ce voi iesi din scoala,voi ajunge medic.Mi-a venit mie,asa,gandul asta, si odata cu el mi-a aparut in minte imaginea unei doctorite,semanand prea bine cu mine,care sta si se uita pe fereastra unui spital.Ar sparge geamul ferestrei,si-ar intinde aripile si ar zbura departe,in cautarea infinitului.Dar e chemata in sala de operatii.O mama intr-o bucatarie galbena pregateste micul dejun.Deodata,priveste pe fereastra la cerul nesfarsit.S-ar fi gandit pentru o clipa sa sparga geamul ferestrei si sa-si ia zborul in cautarea infinitului.Dar isi priveste copiii si intr-o clipa uita totul.O femeie pe patul de moarte incearca sa-si arunce privirea pe fereastra.Doar ca ea nu se gandeste la nimic.Isi ia zborul,pur si simplu,spre infinit.



*..am scris-o mai demult pe hi5,dar nu isi mai avea locul acolo,asa ca am "transferat-o".