vrei să ai parte de senzaţii tari,ca mine?să practici şi tu sporturi extreme,precum săritura într-un picior sau statul la orizontală?
nimic mai simplu!umblă vreo trei săptămâni desculţ prin grădină şi prin curte,bagă-ţi picioarele(eventual şi dumnezeii mamilor mamilor) în apă rece,lasă-te ciupit de toate insectele posibile şi imposibile pe motiv că n-ai zoofobii şi o să te alegi cu frumuseţe de picior cât bostanu,al dracului de dureros ,care o să-ţi permită cu siguranţă a practica sporturile menţionate mai sus.
boon.
statul la orizontală cu o cârpă îmbibată în oţet şi pusă pe picior e o chestie de-a dreptul palpitantă.îţi conferă o stare de beat-itudine,calm,relaxare până la pleoştire şi te ajută să rememorezi tot felul de chestii ciudate,cum ar fi primirea primei (şi singurei) flori,din partea unui băiat.

mdeah,eram în clasa a patra,pe undeva pe la sfârşitul lui noiembrie,când un coleg a venit la mine cu o floare albastră cu petale subţiri şi bătute,şi mi-a spus scurt,clar şi cuprinzător:"na poftim o floare!" de unde o fi avut colegu aşa floare la începutul iernii,n-am habar,deşi graba cu care mi-a înmânat-o ascundea o oarecare...o oarecare.trecem peste;io foarte fericită m-am dus la baie şi am început să migălesc la smulgerea mulţimii de petale minuscule din corola de minuni a florii,jucând "mă iubeşte ,nu ma iubeşte".după ce m-am chinuit minute bune,am ajuns la antepenultima petală cu "nu ma iubeşte",aşa că am zis şi pe penultima "nu mă iubeşte",să iasă pe ultima ca ma iubeşte.am luat floarea cheală drept mărturie şi i-am spus colegei de bancă istoria ei.mi-a zis că ar fi trebuit să păstrez floarea drept amintire şi să o presez.avea dreptate.astăzi ar fi constituit o memorie monumentală,ţinând cont de faptul că de atunci nu am mai primit nicio floare de la vreun băiat.şi nici nu cred că o să mai primesc.

hei,gata cu amintirile.gotta go.să-mi schimb compresa.