Petrică.

lui fifi nu-i de dor de şcoala,de colegi sau de profesori.i-e dor numai de petrică.adică de câinele şcolii.

astă iarnă,pe gerul lui marcoci,s-a pripăşit la noi în liceu,în internatul vechi,un căţeluş mic şi sfios.înfrigurat şi speriat de mulţimea de copii,s-a băgat sub calorifer şi n-a mai ieşit de acolo.conducerii şi tehnicienelor de suprafeţe le-a fost milă de el şi...uite că l-au adoptat.noi l-am primit bucuroşi.văzându-se răsfăţat şi alintat de toată lumea,şi-a cam luat nasul la purtare,dar nu poate fi considerat cocalar,atâta vreme cât nu face parte dintr-un colectiv de cocalari.cel puţin,nu dintr-un colectiv de cocalari declaraţi.s-a mulţumit a se îngrăşa bine şi a lenevi toată ziua pe covorul din faţa bibliotecii.câteodată ne mai bagă în seamă,trăgându-ne de pantaloni.mai slobozeşte şi câte un lătrat,dar foarte rar.petrică e deştept,înţelege că n-are voie să facă gălăgie în şcoală.
în fine,ce să mai încoace şi-ncolo(că v-am plictisit destul cu detalii inutile despre un oarecare animal banal) prezenţa lui petrică este foarte avantajoasă,deoarece explicaţia aia cu "mi-a mâncat câinele tema" devine oarecum plauzibilă.
lui fifi îi e dor de petrică,în ciuda faptului că l-a ridiculizat prin ăst post.

/am scris un post mai bun ca al tău!-să nu exagerăm ,fifi!-miru be,tu niciodată nu îmi apreciezi adevărata valoare!-să nu manelizăm,fifi!/