Avantajele şi dezavantajele călătoriei cu autobuzul.

Oo,daa,e al naibii de mişto să mergi cu autobuzul.Înafară de zăpuşeală,de miros de transpiraţie şi de zgomotul infernal făcut de motorul mijlocului(...de transport,se înţelege),care parcă s-a lăsat de motorină şi a luat-o pe ulei,mersul cu acest mirobolant vehicul oferă şi alte lucruri mai puţin oribilante.De exemplu,poate fi un bun mijloc de îmbogăţire a culturii.Ieri am aflat din discuţia aprinsă a trei domni că I.L-Caragiale ar fi scris ceva versuri.Sau cel puţin asta se înţelegea din afirmaţia unuia dintre dumnealor:"Băă,eşti prost,tu,care n-ai citit nicio strofă din Caragiale!" Pentru a conferi o oarecare veridicitate spuselor mele(cu un caracter fabulator impresionant prin stupiditatea lui) ţin să menţionez că respectivii posedau,sau-mai bine zis-erau posedaţi de adidaşi şucari,freze gelate şi lanţuri de aur de 24karate şi 18harakiri,nelipsindu-le din dotare ochelarii bengoşi,sprijiniţi pe ceafă la fel de bengos.
De asemena,o plimbare cu buzul vă poate lumina în privinţa ultimelor tendinţe în materie de modă.Mai nou,am putut admira o prinţesă purtând un maieu cu "De puta madre".Mda,moda s-a transmis ca pros...vreau să zic...ca o boală contagioasă de la sexul tare la cel slab.(De aceea vă sfătuiesc să vă feriţi de aglomeraţii.Şi să purtaţi în geantă un reportofon,respectiv un aparat foto,să aveţi pe ce pune mâna,în caz că oamenii nu vă cred după ce le povestiţi.)

Din păcate,călătoria cu mijlocul poate deveni un mijloc de a vă face nervi,în anumite situaţii.De pildă,când vă întâlniţi cu o veche cunoştinţă.Atât de veche ,încât nici nu mai ştiţi cine e,de unde vă ştie,ce- Doamne iartă-mă!- vrea de la dumneavoastră.Dacă mai e şi în vârstă,senilă şi guralivă,pregătiţi-vă punga de ambalat pachetul de nervi.
Am salutat baba din întâmplare.Mi-a răspuns cu un "Să creşti mare!" zdrobitor.Ce plăcere sadică au babele să-ţi spună să creşti mare,când te văd ditamai girafa de un metru şapteşopt,nu pot să-mi dau seama.În fine,tot nefericita întâmplare face să mă aşez pe scaun chiar în faţa ei.Ţinându-se de mâner şi aplecându-se în faţă,baba începe afurisitul interviu:câţi ani mai am,pe unde mai învăţ,bla bla bla.
Când a aflat că am trecut a zecea,se apucă să calculeze cât mai am "până termin cu învăţatul".Îi ies la socoteală un număr bunicel de ani,dar mă consolează spunându-mi că "trec ca părerea,şi ce contează la o adică,acum eşti în vacanţă,nu mai trebuie să mai înveţi..."
Aaa,nu?Acum îs "brain paused" sau ce?Şi după facultate o să fiu "brain stopped"?Zău că mă enervează concepţia unor oameni despre educaţie şi şcoală,care cred că în şcoală capeţi absolut toată educaţia,iar după ce absolvi,încetezi a mai acumula noi informaţii.Iar dacă ai intrat în vacanţă,stai trei luni ca o moluscă,fără să vezi şi fără să auzi nimic.
Sunt convinsă că poţi prinde ceva şi dintr-o carte ,dintr-un documentar,din conquiztador,chiar dacă nu mai lucrezi la engleză şi nu mai înveţi la istorie.Că,vorba aia,o fi având elevu român multe defecte,da',bre,prost nu e!

Însă ce rost are să mai filozofez eu,faceţi un drum cu un mijloc(de transport în comun) şi vă veţi lămuri precis.