Din colecţia :avem pulă,creier la ce ne mai trebuie?

Pardon de expresia creier,însă altfel personajele din următoarea schiţă şi-ar pierde din strălucirea grandioasă,dacă nu le-ar fi surprinse aspectele esenţiale.Totodată,ele nu repezintă decât simple măşti şi...măi,chestia asta începe să semene cu un comentariu la română!

În şesele de două jumate:lume luminată ,mai puţin luminată,sau deloc luminată.Luminat(la propriu) e domnul cu ţigara aprinsă,la care strigă vehement taxatoarea,peste capetele unor sârboaice încotoşmănate în vestele lor tradiţionale."Stinge,domn'le,ţigara!"-"Păi,nu,că mai aveam un pic din ea şi d-aia..." Dar la protestele gâscănite ale sârboaicelor omu' aruncă degraba ţigara pe scară şi calcă pe ea.
Din categoria "lume mai puţin luminată" face parte şi o cucoană la vreo sută douăj' de kile,care stă pe cele două scaune din faţa taxatoarei şi citeşte răscrăcită un ziar,de parcă în autobuz n-ar mai fi nimeni înafară de ea.O ignoră total pe băbuţa sfrijită şi înghesuită cu care împarte a doua jumătate a băncii dinspre geam şi,probabil pentru a sta mai confortabil,propteşte umărul de scaun şi îşi scoate înafară cotul imens,oprind circulaţia.Eu tocmai luasem bilet şi dau să merg mai în faţă,pentru că în spatele mei se mai înghesuia o grămadă lumească tare gălăgioasă,dar mă lovesc de cotul grăsanei.Belfegorii îmi inundă creierii:"Nu vă supăraţi,da' autobuzu' dă pe dinafară şi dta te-ai găsit să citeşti ziaru' în mijlocu' culoarului",trântesc io repede cacofonia.Nu zice nimic.E atât de absorbită de ceea ce citeşte,că nu protestează şi se mai încolo,sufocând-o de tot pe biata băbuţă.
În sfârşit am reuşit să mă înghesoi pe unedeva pe la mijlocul autobuzului şi să-mi dau şi ghiozdanul jos din spate.Sunt o norocoasă.NOT!Deodată,cineva mă propulsează cu putere în faţă şi îşi aruncă o mână neanderhalică peste umărul meu.
"Hai,bă,dă-te dreacu'!" Era un tip cam de seama mea,care îşi văzuse o cunoştinţă(tot pe unu' cam de seama mea) şi ţinea neapărat să o salute.La început,am crezut că vorbea cu mine,dar mai apoi,urmărind discuţia dintre cei doi cunoscuţi,mi-am dat seama că tipu' din spate mă lovise din greşeală şi nu pentru că ar fi avut ceva cu mine.Nu şi-a cerut scuze,în schimb,au început amândoi să se hlizească la mine în timp ce dădeau noroc.Eu m-am tras într-o parte,cât am putut de într-o parte,să nu stânjenesc interesanta conversaţie.După saluturile de rigoare(Dă-te dreac') cei doi au purtat o discuţie foarte interesantă:
-Ce faci,bă,pe la ce liceu mai eşti?
"Bă",adică tipu' din faţă,posesor al unei gegi negre lucioase poponăreşti şi al unor pantaloni de trening cu strasuri,pe care scriau "Time is money",îmi vede celebrul sacou roşu,mândria eleeevului român văcărescian şi hlizeşte două carii (probabil nişte foşti incisivi...?):
-La Ienăchiţă,bă!
Bă-ul doi,din spate,duhneşte ceapa mâncată la prânz cam ashea:
-Hai,bă,drec',zi pe unde ai mai băgat-o de data asta:
-La unu,mă,la unu.Tu?
-Hă,hă,la doi,te-am făcut.
(Se refereau la liceele la care au băgat-o.Tuleo,vai dă căpeţelele lor!)
-Băă,stai să vezi,că între timp mi-am mai luat şi telefon!
..Mdeah,de aici discuţia începe să se banalizeze şi văd că s-au mai liberat şi ceva locuri...Ochesc unu' lângă o tipă destul de drăguţă şi dau să mă duc spre ea.Mă vede.Îşi trânteşte brusc geanta pe scaunul gol şi îmi aruncă o privire urâtă.De-aaa dreptul urâtă.După câteva clipe,lângă ea se aşează o altă tipă.
-Hei,îi zic,stai calmă,aveam de gând să întreb dacă e liber sau nu,că eu nu mă aşez pe neîntrebatelea!
Mă opresc lângă o bancă pe care stă un nene,cer permisiunea,mi-o acordă,mă aşez.Greşeală! Nenea,un jegos cu aspect de cerşetor,bâhâie într-una.Rău.Şi deşi are bunul simţ de a bâhâi spre geam şi nu înspre mine,tot reuşeşte să mă învăluie într-un danf de tutun şi de transpiraţie stătută.(Uite că am pomenit şi eu om căruia să-i miroasă gura a transpiraţie!)
Slavă Domnului:coboară la prima.
În locul lui se aşează un emokid lăţos,cu părul în ochi,pesemne vrâns să îmi acopere cu podoaba capilară falnicul nas,al cărui mândru posesor era.Emokidu' mestecă gumă într-un mod scârbos,ascultă muzică şi se uită la mine.Se uită la mine.Se uită la mine.
-CEEE?!
-Nimic,eşti naşpa.
(Ha,ha şi eu care credeam te-a fermecat subit faţa mea !)
Nu mai apuc să-i răspund.Cobor la prima şi gata.

Propuneri legislative.

Eleeevul român care este eu consideră de cuviinţă a propune noi proiecte de lege în ceea ce priveşte adăugarea unor amendamente în regulamentul şcolar.
Şi anume:
-prevederi în regulamentul şcolar cu privire la mirosurile olfactive care trebuiesc emanate de eleeevi români în incinta instituţiei de învăţământ.Şi anume:să se interzică mirosul de transpiraţie şi de giorgio armani din piaţă de la ruşi,în exces.
Ca proiect aditiv adăugat:
-introducerea în programul de ajutorare sau mă rog de ce-o fi el,pe lângă corn şi lapte,apă şi săpun pentru persoanele nevoiaşe,adică care nu mai au bani din cauză pentru că i-au dat pe telefoane şi accesorii de zej d' meleoane.

Mai pe româneşte:SPĂLAŢI-VĂ,BĂĂĂ,ÎMPUŢIŢILOR CARE POLUAŢI OLFACTIV SALA DE SPORT,CÂND ALERGAŢI NUŞ CÂŢI KM PE UN SCAUN CU PEDALE;CARE POLUAŢI SALA DE CLASĂ DUPĂ 100M BĂNCI;CARE POLUAŢI CHIOŞCUL,DUPĂ CE ALERGAŢI UN SFERT DE ORĂ PÂN' CURTEA ŞCOLII ŞI CARE MĂ POLUAŢI PE MINE ŞI NU VĂ MAI SUPORT!!!

Sper să se ieie măsurile de cuviinţă.

Revelaţia săptămânii.

Ieri,la ora de limba germană,Frau Professor ne-a ajutat să facem o descoperire revelatoare cu privire la cititul dicţionarului.Să vă spun şi vouă despre ce e vorba:
Când veţi căuta un cuvânt în dicţionarul român-german, veţi găsi acolo,imediat după substantivul respectiv,genul lui în română.Ulterior scrie şi genul în germană.
Şi asta e revelaţia.

Măă,sincer,chiar mă întrebam eu ce naiba e cu multitudinea aia de litere cu punct dupe ele,înainte de specificarea sensului termenului căutat.Acum m-am prins.

Deci nu se spune :die Brot,ci das Brot şi nu die Fleisch,ci das Fleisch. Versteht ihr mich?

p.s.pierdut pantaloni de pijama verzi cu buline roşii şi castraveţi.cine aude de ei bâzâie.

Poate va intereseaza pe voi.(Pe mine nu.)

Un numar important de artisti contemporani români au donat lucrari pentru organizarea unei licitatii caritabile prin care se urmaresse strângerea sumei de 200 000 EU, necesare tratamentului unei fetite de doi ani bolnava de leucemie. Erika Eleny Josian a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica pe 31.10.2008 de Institul Clinic Fundeni. În august 2008, medulograma ei arata normal, cel putin asa sustin medicii care i-au facut analizele. La repetarea analizelor, doua luni mai tarziu, s-a descoperit ca are peste 90% celule blastice cu aspect morfologic limfoblas. Singura sansa de supravietuire este tratamentul în strainatate care trebuie facut imediat. Costurile acestui tratament sunt foarte mari, iar parintii nu si le permit. Ca sa o ajute, artistii români s-au solidarizat, donând fiecare câte o lucrare spre a fi vânduta, în speranta ca sumele strânse vor acoperi o parte importanta din tratament. Lucrarile lor vor fi vândute sub forma de licitatie joi 27 noiembrie 2008, la Anaid Art Gallery, începând cu ora 17:00.

Anaid Art Gallery
Strada Slobozia nr. 4, sector 4, Bucuresti
Tel. +4021 337 1187
Fax. +4021 336 6056
E-mail: contact@anaidart.ro

LEAPŞA LEAPŞA LEAPŞA!

...de la Duda cea Traseistă.
Likes:
limba germană,
limba latină,
ploaia,
verdele,
casele vechi,
lucrurile demodate,
simbolismul,
pisicile,
oamenii cu păr foarte lung,
oamenii care spun ce gândesc,
oamenii care se supără pe mine şi mă onorează a mă anunţa asta,
oamenii geniali (Neumuritorii),
eul din mine,
gura mea mare şi negânditoare,
femeile nordice,
Frau Professor,
Joseph Porta(iai,i'm in love!)
Cliff Burton,
Michael Wittmann,
Mircea Cărtărescu,
tabloul de pe peretele meu,
blogurile amuzante,
'ciclismul',
casa cu numărul 273 din Târgovişte,
fotogafiile Morăriţei,
desenele lui Shadow şi dicţionarul său,
ţara mea,
"însingurarea până la schizofrenie"*,
mâncarea gustoasă,
poeziile,
SIBIUL,
germanii,în genere,
aparatul meu dentar,
cafeaua,
Blonda(chitară-mea),
'cei care zâmbeşte'(dupe cum spuneau şi EMILII),
gâştele lăţoase,
metalul negru şi celelalte metale,
alte lucruri neinteresante.

Hates:
pozele instantanee făcute la şcoală,
fanaticii de orice fel,
gaşca veselă din staţia de autobuz(cu manelele şi prostia la purtător,logic)
eu,când spun tâmpenii şi când mă ia gura pe dinainte fără rost,
eu,când vorbesc prea încet,
eu,când am emoţii,
eu,când iau patru la religie şi tre să învăţ pentru mărire de notă,
discursurile pe care trebuie să le susţin în faţa unor persoane necunoscute,
pierderea timpului pe mess,
depresivii,sinucigaşii,smiorcăiţii şi mironosiţele,
hainele pe care mi le cumpără ai mei (şi mai zic de mine că n-am gusturi!)
strâmbăturile pe care le face mama când aude metal,
cei care vor să pară deştepţi,dar nu reuşesc să demonstreze decât că sunt oarecum neinteligenţi,
lăudăroşii,
skinheads(ce naiba au ăia în cap,înafară de piele?),
faptul că aţi adormit citind aceste plictiseli.

Leapşa merge la Shadow.



*Cărtărescu a zis-o p-asta şi bine a zis-o.

Amintiri din copilărie.

Eram la liceul de muzică,căutând cu disperare un profesor.După ce am întrebat de el prin toate locurile posibile şi imposibile,unde omu' se presupunea că ar trebui să fie la ora aia,am decis să mă duc la cancelarie,deşi nu era tocmai locul unde putea fi găsit de obicei.
La intrarea în cancelarie-o elevă de serviciu mai deosebită de ceilalţi eleevi români din liceele de muzică.Tipa,vopsită,răsvopsită,maichiată,colorată de zici că aruncaseşi în ea cu 300 de culori deodată,era tare ocupată să-şi vopsească unghiile...multicolor,aţi ghicit.Eu-o deranjez,îmi cer scuze pentru asta,şi întreb de Cutărescu Ciprian.La care tipa se uită la mine interzisă pe sub cei 5cm de gene false multicolore şi mă întreabă cu stupefacţie:
-Cutărescu Ciprian?Poate vrei să zici Ciprian Porumbescu,de altu' n-am auzit...
Mi s-a părut ceva suspect,aşa că am cerut lămuriri cu privire la profesorul respectiv:
-Deci,să-nţeleg , Cutărescu Ciprian nu e?
-N-auzi că nu?!mi se răspunde.Ciprian Porumbescu dacă vrei...
Zic:
-Nu,merci,sunt convinsă că se odihneşte şi n-are rost să-l deranjez.

De fiecare dată când îmi amintesc de discuţia asta dezlânată,mă buşeşte un râs fenomenal.Şi pe urmă mă mai încearcă o oarecare îndoială;nu-mi pot da seama dacă tipa a făcut mişto,sau chiar aşa era ea...

Hell ouuuuin.

După cum ştie tot românu' americanizat,azi fuseră helouinu'.Şi helouinu' ăsta e serbat cu foc fierbinte de eleevul român bilinvic de la engleză.
Personal,nu prea agreez io americanismele,dar atmosfera creată de colegii mei a fost de-a dreptul încântătoare.Exact ca-n cântecul "My Heaven is your Hell",am fost oarecum fericită să-mi văd în jur numa' vrăjitoare şi drăcuşori.Şi pe mine machiată ca un diavol împieliţat.
Frumos e faptul că niciun profesor nu s-a luat de noi(prea tare).La un moment dat,a sosit în clasă şi dirixa noastră şi mi-a spus că ce bine îmi stă(how sweet!).În mod normal, probabil că ar fi ţinut o morală de câteva ore,la felul în care arătam...dar helouinu' e helouin şi trebuie întâmpinat ca atare.
Am făcut ceva activităţi haioase,printre care şi creerea spontană a unei declaraţii de dragoste,având date cinci cuvinte morbidico-amuzante.Mă pot lăuda că am avut cea mai morbidico-amuzantă declaraţie.Era ceva cu dinţi şi aparat dentar,deci totul a mers ca pe ...brekeţi.
La finalul zilei,adică la ora de religie,profesorul a ţinut neapărat să adauge la finalul rugăciunii Tatăl Nostru: ..."şi ne iartă nouă comportamentul nostru de astăzi...".Mda,mai dragi satanişti,programul n-a fost prea diferit de cel normal,profu' se roagă,noi ne crucim...adică facem cruce după ce spunem "AMIN!"

Top 10 lucruri stupide pe care le fac barbatii:

1. Au impresia gresita ca parul inestetic, care isi face de cap pe corpul lor, ii face sa para mai masculini.
2. Se comporta ca in jungla atunci cand se uita la un meci de fotbal. Injuraturi, strigate, urlete, manifestari.
3. Va place sa va imbracati in haine de femei, sa va machiati si sa va comportati ca atare pe la petreceri … de cele mai multe ori in prezenta iubitei :-O.
4. Va plac pitipoancele, va uitati dupa ele, aveti fantezi cu ele, dar le criticati.
5. Berea … Burta cauzata de bere … Comportamentul copilaresc cauzat tot de bere …
6. Frica inexplicabila, de cele mai multe ori, de angajament.
7. Folosesc expresia “p**a mea” la fiecare 3 cuvinte.
8. Considera femeile “curve” daca au avut mai multi barbati, dar ei se considera mai “cool”/”macho” cu cat numarul femeilor din viata lor este mai ridicat.
9. Nu stiu sa vorbeasca despre altceva decat: sport, masini, sex.
10. BARFESC … infinit mai mult decat femeile, dar niciodata nu recunosc lucrul acesta.

Furat de la o domnişoară foarte drăguţă.

R...r...r...rammstein in Romania!

Tot hoinărind eu pe net,bătând câmpurile semantice ale gugălului, găsii asta
Şi am fost bucuroasă că cineva s-a gândit să ia odată iniţiativă,să facă o treabă.Că-de!-ţara noastră duce lipsă de alde de-astea.
Tare bine ar fi să deie Rammstein o tură pe la noi,să ne-nveţe cum e cu efectele pirotehnice, origanizare, sincronizare,cântat live,da' nu ca dracu'.Cum spunea şi acolo în petiţie,dacă trupa ar cânta la noi,nu numai membrii ei ar deveni mai bogaţi cu 50 de dolari,dar şi fanii ar trăi "o experienţă uniktă".Pipiţele ar leşina la apariţia lui Richard Kruspe,băieţii cool ar căsca ochii la fiecare fază 'fochistică'(cu foace,vreau să spui),'rockerii adevăraţi' şi-ar da cu părerea(cu părerea negativă,desigur!-că doar de-aia-s rockeri,să nu fie de acord cu nimic) despre drum beats and stuff,iar 'gură-cască' ar sta gură-cască tot concertul,ca la sfârşit să afirme cu tărie:"BĂăă,a fost mai mişto ca la Guţă!"
Prin urmare,dacă şi dumneavoastră vreţi să vie Ramştainii la noi cili şa,n-aveţi decât să semnaţi petiţia.Dacă nu...da' puneţi mai bine mâna şi semnaţi petiţia.

Filologia matematicii

Eleeevul român,ca de obicei,habar n-are ce are de făcut pentru şcoală.În acest sens, întreabă un alt eleeev român(la fel de neştiutor ca şi el,desigur):
-Auzi,măi,fato?
-...Îîî,ce vrei?
-Noi ce avem de făcut pentru mâine la mate?
-Păăăi,tre să ştii să povesteşti exerciţiile alea dă pă foaie...
-Nu,zău?...
-Da,mă!
-Pă momentele subiectului,sau în secvenţe narative,să le facem apoi comentariu literar?

Eleeevul român nu e prost.Se juca doar maţele-ncurcate cu materiile de şcoală.Căci- vorb-aia - ce struţo-cămilă iese din împerecherea unui struţ cu o cămilă?Mai bine puneţi un filolog să facă exerciţii de matematică,şi atunci să vedeţi ce iese!

The Miru Be ideology(II)

Pro-testez şi mă re-volt.

Noi nu suntem făcători de minuni,ci doar făcători de teme.
Noi nu suntem într-o criză adolescentină,ci doar în criză de timp.
Noi nu strivim corola de minuni a lumii.Nu că nu am face-o,dar nu avem cum.

Complicat e faptul că ei nu înţeleg toate astea.
Ei nu înţeleg că noi
Nu putem iubi diatezele mai mult ca messengerul,
Sau că nu-L putem iubi pe Dumnezeu mai mult decât ne iubim pe noi.
Utopic ne cer să îmbrăţişăm infinitul
Când creierii braţelor noastre nu mai îngăduie un cuvânt.
Şi ei nu ştiu că răspunsul la-ntrebarea:
"De ce le place copiilor să poarte scheitări jegoşi?"
Îşi are răspunsul în ea însăşi.

Trist e faptul că
Dumenezul nostru se preaconfundă cu Lucifer
Din moment ce din ce în ce mai mulţi oameni zgârie şi muşcă în numele Lui.

Poate ăsta e un semn că a venit vremea.
Că tot e prea târziu să stai pe mess,ori să te trezeşti,
Să-ţi faci tema după ce ai luat trei.Sau-
E prea târziu acum să înveţi germana,să prinzi busul de două jumate,
Ori să-ţi retragi cuvintele,ori să-ţi autoînviezi cultura

Se pare că singurul lucru care nu e prea târziu
E să te duci dracului-adică să intri în societate.
Ştiti,noi n-am strivi corola de minuni a lumii,chiar dacă am şti cum.Noi nu suntem ca voi.

The Miru Be ideology

Săptămâna asta am auzit una de m-a trăznit:cineva spunea că nu e rasist,dar că nu poate suporta ţiganii.Nu că trag eu concluzii generale din cazuri particulare,sau că elaborez filosofii cu privire la aspecte rasiale,însă mă cam tulbură chestii nasoale întâlnite în viaţa de zi cu zi.
Cum ar fi:
-în miezu' zilei,în multpreaaglomerata piaţă 1Mai,se preumblă o ţigancă cerşetoare,împreună cu "fiii" ei.Ca un detalui insignifiant,ţiganca e o femeie zdravănă şi super-sănătoasă,adecă nu arată deloc ca o persoană subnutrită.În schimb,iubiţii ei fiii sunt doi inşi la vreo 30 de ani,unu' mai schilod la altul.De fiecare dată când femeia cere bani,pomeneşte de vreo 4-5 boli cu denumiri imposibile,pe care ăştia cică le-ar avea din naştere.Şi-hop!-cât m-am învârtit eu pe acolo prin piaţă(să fie maxim cinci minute) ţiganca câstigă pe puţin zece lei.Nu că-s io invidioasă că are ea bani,dar stau şi eu şi mă întreb:de ce Dumnezeului numai ţiganii fac bani în asemenea moduri?Că io n-am văzut până acum niciun român schilod cerşind.Oricât ar fi el de amărât,tot găseşte ceva de făcut.
-în drumul meu spre casă,tre neapărat să trec printr-o zonă locuită de ţigani.În acea zonă există o casă în faţa căreia se află o cişmea(căca-sa n-are gard) veşnic deschisă,apa fiind veşnic dată la maxim.Mi-am făcut un obicei de a închide apa de fiecare dată când trec pe acolo.E ilogic şi prostesc să se consume bunătate de apă degeaba;apă pentru care,în anumite zone ale lumii,se duc războaie grele.Ziele trecute,m-a surprins întreprinzând această acţiune un puradel mic şi jegos,care nu a întârziat să-mi ceară o justificare:"Ce faci,fă,acolo?Ce-ai cu apa?"-"Nimic,o închideam doar.De ce?Ai nevoie de ea?"-"Nu,da' las-o aşea."-"De ce?"-"C-aşa vreau io,nah."
No,poftim nanie.
-se sunase de intrare şi mă grăbeam să intru în şcoală,alături de o colegă.Când să intrăm pe uşă,mai mai să dăm grămadă un tip venit razant de nuseştiedeunde,dar omu' s-a dat înapoi şi ne-a dat voie să purcedem nainte.De undeva din spatele nostru însă,auzim un glăscior...:"Stai,bă,că nu te lasă proastele astea să treci!".M-am întors să observ mai bine moaca ciocolatie şi să studiez nelipsitul lanţ de aur.

Nu,în concluzie nu vă las pe voi să treageţi concluzia.Vă zic doar să staţi cât mai la distanţă-you never know...